Este refacerea URSS pe agenda lui Putin? Ziua de Dragobete din acest februarie primăvăratic va fi una care va rămâne în istorie și va sta scrisă cu sânge pe o filă neagră: Rusia a ales să „își declare dragostea” față de Ucraina așa cum știe ea mai bine, scuipând focuri pe gura mitralierelor și bombe din avioane sau nave.
Adevărata declarație de dragoste a liderului de la Kremlin e față de defuncta URSS
Pregătită din vreme, această operațiune declanșată de un conducător dezaxat și marionetele din spatele său ale căror recente acțiuni amintesc de plenarele lui Ceaușescu, va redesena probabil granițele pe suprafața Europei. Ucraina pare un stat a cărei democrație fragedă a rezistat mai puțin de un deceniu. Uitându-mă la Rusia, nu pot să nu mă întreb cum un popor care a dat lumii atâtea valori, culturale și științifice, cade tot timpul în mâna unor oameni fără scrupule și rațiune, care le pun bocancul pe gât, sugrumându-le orice libertate.
Iar atunci când mijloacele de tortură desfășurate prin beciuri, departe de ochii lumii, nu mai dau roade, acești oameni apelează la tancuri, avioane de bombardament și flotă. Ei au rămas ancorați într-un trecut absurd, pe care îl credeam așezat de multă vreme în lada prăfuită a istoriei.
Îți recomandăm:
(Deutsche Welle) Mircea Geoană: Har Domnului că suntem azi în NATO
Unde a greșit Ucraina?
Probabil supralicitând și crezând că poate scăpa de bocancul rusesc, bazându-se pe aparenta slăbiciune a celor de la Kremlin. Unde a greșit restul lumii față de Ucraina? Atunci când a făcut promisiuni Kievului și le-a creat iluzia că vor putea accede sub umbrela NATO. Or, pe fundamentele actuale, un astfel de demers era imposibil. Niciodată Rusia și Belarus, statele vecine Ucrainei, nu ar fi încheiat vreodată tratatele bilaterale care să dea undă verde accederii acestui stat fost sovietic în NATO.
De ce nu cred în rezistența Ucrainei?
Motivele sunt multiple. Aș porni chiar de la conducerea ei. Se dovedește că a avea un comediant la putere, în vremuri tulburi, nu e prea eficient. Meseria lui nu e compatibilă nici cu diplomația și nici cu politicile de strategie militară. Ce văd eu acum e un joc la cacealma, de ochii lumii. Nu exclud deloc trădări multiple chiar în anturajul și aparatul său guvernamental, care conduce Ucraina. Nu dau sorți de izbândă luptei de apărare a Ucrainei nu din motive de diferență de efective și tehnică militară ci din motive de nemobilizare. Probabil o mare parte a armatei de la Kiev va fraterniza cu „frații” de la Răsărit.
Desigur, vor exista cuiburi de rezistență, așa cum au existat și în România după descălecatul bolșevicilor
Riposta slabă din prima zi a războiului nu poate fi pusă pe seama elementului surpriză al atacului. Acesta era așteptat și anunțat de multe săptămâni. Mai degrabă cred în ceea ce am enunțat anterior. Și aș mai adăuga și lipsa de experiență a unei armate necălite în teatre de luptă.
O femeie religioasă ține o cruce în timp ce se roagă în Piața Independenței din Kiev în dimineața zilei de 24 februarie 2022.
Îți recomandăm:
Va trebui să ne reobișnuim cu mai vechiul vecin URSS, numit acum Rusia?
Da și nu! Nu cred că Putin va sta mult în Ucraina. Chiar dacă agenda sa e refacerea URSS: tot ceea ce a făcut în cele două decenii de când e la putere asta arată. Părerea mea e că își va impune camarila la butoane în Kiev. Va face deja promisele procese de condamnare a „trădătorilor”, care dau bine la public și aduc voturi. Cei condamnații vor avea probabil de ales între un glonte, un ceai cu poloniu sau strămutarea în taiga siberiană.
Chiar și în ipoteza mai sus amintită fiori reci mă trec pe șira spinării
Se pare că nu prea învățăm nimic din istorie: un fost președinte al României spunea că Putin nu își permite un război cu morți și sânge. Greșit, domnule Băsescu: oare nu ați auzit de generalii ruși care își trimiteau soldații la asalt către cuiburile de mitraliere pe principiul „nu au eu muniție câți soldați are Rusia”? Acest argument ar trebui să fie și în mintea celor care cred că Rusia va ceda la presiuni economice. Din păcate, cu această camarilă la Putere, lipsită de scrupule, noua putere nu poate fi convinsă să dea înapoi decât cu „argumente militare”.
Gândurile mă poartă în aceste momente spre un idilic sat de munte unde mi-am petrecut copilăria
Bunica mea, Dumnezeu să o odihnească în pace, mă ducea undeva la marginea cătunului și îmi arăta niște gropi și șanțuri. Un fel de tranșeie. Îmi povestea că acolo se adăposteau de bombardamente în cel de al doilea război mondial. De la școală sau de prin case, fugeau cu toții îngroziți atunci când sinistra alarmă, pe care o auzim azi în Ucraina, dădea semnalul apropierii avioanelor nemțești. Și tot ea îmi mai spunea: de nemți, mamă, ne feream aici, în locurile astea. Dar de ruși nu ne-a mai putut ascunde nicăieri! Și vorbim totuși de un sat unde colectivizarea/colhozizarea a eșuat!
Revenind în prezent, cred că fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe ce se va întâmpla cu România după ce „tamponul” Ucraina, dintre Rusia și NATO, va fi anihilat/asanat
E suficientă apartenența la NATO? Tare mult nu mi-aș dori să aflu. Dar singurul care probabil știe răspunsul e tot Putin. Nu degeaba un banc spune că „Rusia se învecinează cu cine vrea ea”! Iar acest lucru pare a fi înțeles și de aliați tradiționali ai lui Putin. Orban de la Budapesta a făcut deja un pas în spate. Recep Erdogan spune și el că nu recunoaște noile republici separatiste, cu gândul probabil la credința rușilor că Marea Neagră e decât un mare „lac rusesc”.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: refacerea URSS
