După Ludovic Orban, care a avut „tupeul” să spună că toți cetățenii trebuie să se supună acelorași cote de impozitare indiferent de domeniul de activitate, și Victor Costache, care „a îndrăznit” să spună că avem nevoie de o piață liberă în domeniul serviciilor medicale, a venit rândul ministrului demis al finanțelor să fie înfierat public de socialiștii români.
Dan Vîlceanu a intrat în colimator după ce a afirmat că „este incorect ca cineva care câștigă un salariu mare să plătească 10% din acel salariu, iar cel care câștigă un salariu mic să plătească o contribuție mult mai mică, ei beneficiind practic de aceleași servicii atunci când ajung la spital”.
Acesta a continuat explicația spunând că „ar trebui să gândim un plafon până la care să percepem contribuția de sănătate, pentru că ea nu funcționează ca acea contribuție la pensii, când tu acumulezi, contribui și vei primi înapoi, atunci când ajung la pensie, o sumă de bani”.
Privind în contextul pandemic actual, putem cataloga declarația ca fiind nefericită. Nimeni nu ar fi de acord cu reducerea finanțării sistemului medical în plină criză COVID-19. Totuși, momentul ales nu ar trebui să eclipseze discuția pe fond. Fără doar și poate, o astfel de măsură este benefică pentru societate, iar socialiștii încearcă să o ducă în derizoriu.
Îți recomandăm:
PNL, sinucidere în direct. Ultimul partid istoric merge pe drumul PNȚ
Situația la zi: Taxă sau asigurare?
Atâta timp cât vorbim de o asigurare medicală, aceasta nu are de ce să ia în calcul venitul asiguratului. Cel mult, s-ar putea pune problema de diferențe de preț pe criterii precum vârsta sau stilul de viață. Putem fi de acord că un tânăr are șanse mai mici să aibă nevoie de îngrijiri medicale decât o persoană în vârstă. De asemenea, putem fi de acord că pasionații de sporturi extreme au șanse mai mari să ajungă la spital decât restul populației. Totuși, e greu de înțeles de ce o asigurare de sănătate ar trebui să ia în calcul salariul asiguratului.
Ca o comparație, prețurile de referință ale polițelor RCA depind de vârsta și istoricul șoferului și de capacitatea cilindrică a mașinii. Toată lumea e de acord că salariul șoferului nu trebuie luat în calcul. Astfel, în forma sa actuală, contribuția pentru sănătate reprezintă atât o asigurare cât și o taxă de solidaritate.
Ce vrea ministrul?
Prin plafonarea contribuției, Dan Vîlceanu propune practic eliminarea acestei taxe de solidaritate. Astfel, cei cu salarii mai mari decât plafonul, vor plăti doar prețul real al asigurării. Cei ce se află sub plafon, vor plăti în continuare o sumă mai mică decât prețul real al asigurării. Diferența va fi suportată de la bugetul de stat sub formă de asistență socială. Ministrul nu a precizat încă o sursă de finanțare pentru proiect. Totuși, într-un sistem medical măcinat de corupție și ineficiență, administrarea profesionistă a resurselor ar putea rezolva problema.
Îți recomandăm:
Deutsche Welle: România față cu Președintele-Lună și cu principiul lui Klaus
Pe cine deranjează această abordare?
Dacă privim situația din perspectiva unui socialist, evident că tăierea taxelor nu este de dorit. Orice socialist consideră că statul e îndreptățit să colecteze bani de la cei cu venituri ridicate în numele justiției sociale. Mai mult, socialiștilor nu le convine să se vadă că o parte a cetățenilor sunt productivi, în timp ce alții sunt o povară pentru societate. Astfel, afirmația că unii salariați beneficiază de fapt de asistență socială este de neacceptat.
O concluzie tristă reiese din reacția virulentă împotriva ministrului finanțelor. La peste trei decenii de la Revoluție, spațiul public românesc este încă dominat de o mentalitate socialistă. Prea mulți “lideri de opinie” încearcă să-i determine pe români să se lase mânați de ură și invidie față de “bogați”.
Dan Vîlceanu plată contribuții sănătate -> Link extern – Mediafax
Dan Vîlceanu plată contribuții sănătate -> Link extern – Libertatea
Dan Vîlceanu plată contribuții sănătate -> Link extern – Playtech
