Tor des Geants. Avem giganți în sport, dar nu ne uităm unde trebuie
Stăm hipnotizați și privim cum 22 de indivizi aleargă în van după un balon. În van, pentru că nu e cu folos. O facem noi, o fac sponsorii și o face media, pentru că o facem noi, pentru că o fac sponsorii. Cerc vicios. Așa, mai pierdem o Emma, mai pierdem o Bianca, mai uităm de un Robert, doar pentru că nu am știut să ne uităm.
Se încheie încă o ediție de Tor des Geants, o competiție de alergare montană imposibilă despre care am mai scris. Cei care o termină sunt niște giganți, sunt 330 km declarați, în realitate, puțin mai mulți, cu o diferență de nivel abstractă: 24.000 m. E inuman să o termini în timpii dați de organizatori și imposibil să te clasezi într-un top anume, top zece, top cinci sau pe podium. Mă rog, rațiunea mea de pasionat de ultramaratoane așa-mi urlă în urechi. Într-o altă realitate, sunt oameni care nu doar că termină curse de genul, ci o fac cu zâmbetul pe buze. Lucrurile nu se încheie aici, căci trebuie să dăm un alt șoc rațiunii: Tor des Glaciers este proba de 450 km. Cum cred că intuiți deja, chiar sunt oameni care se înscriu și la proba asta și o și termină.
De la tărâmurile sterpe ale sportului cu mingea-n iarbă, direct pe crestele munților
Acum, de noi depinde încotro ne îndreptăm privirile: spre tărâmul secătuit și sterp al mingii aruncate-n iarbă în răspăr sau spre înaltul cerului văzut de pe crestele montane? Ei bine, că vorba lungă e sărăcia omului, vă spun că edițiile din acest an ale Tor des Geants și Tor des Glaciers au avut o participare românească consistentă și absolut minunată. Mă voi rezuma în acest material la acestea două, deși noi am avut participanți și la UTMB (Ultra Marathon du Mont-Blanc) și ne-au reprezentat bine.
La cursa de 330 km, Cornel Buliga a obținut un fenomenal loc 1 la categoria de vârstă și un loc zece la open (în clasamentul general). Cum cursa aceasta e nebunie curată, e de la sine înțeles că rezultatul final este o permanentă pendulare între fizic și psihic. Da, când te ridică și te ține sus, cât te coboară și pe duce pe cele mai necunoscute abisuri și cotloane ale ființei tale. Sau ființelor tale, că poate descoperi și altele pe parcurs. Oricum ar fi, e un drum lung alături de tine însuți.
Îți recomandăm:
“Tor des Geants este o lunga luptă fizică, dar mai ales psihică. Este o călătorie “through heaven and hell at the same time.” Traseul te poartă prin locuri de nedescris, rupte din paradis: munți înalți, înzăpeziți, lacuri glaciare cu apă turcoaz, oameni frumoși cu aceleași idealuri ca și tine. Dar, în acelasi timp, trebuie să înduri toate durerile și suferințele ce vin după zeci de ore de mers/alergat și nesomn. Trebuie să fii puțin nebun să te înscrii la așa ceva și, de aceea, îi respect și îi felicit pe toți cei care au îndrăznit și au avut curajul să facă asta”, a scris Cornel Buliga despre această cursă pe contul său de Facebook.
La aceeași probă, au mai încheiat: Mihai Hușleag (loc 40), Tibi Ușeriu (loc 88), David Iancu (loc 151), Gyalai Zsolt (loc 391), Georgiana Popa (loc 425), Cristian Pupăză (loc 222), Banu Ovidiu (loc 247). Sper că nu am uitat pe nimeni.
Tor des Glaciers, proba care abstractizează distanțele de alergat
La proba lungă de la Tor, de parcă cealaltă era mai scurtă, am avut un singur cutezător, din informațiile mele și din câte am reușit să-mi dau seama atât timp cât am putut urmări desfășurarea evenimentului: Claudiu Beletoiu. Acesta a reușit un admirabil loc trei la masculin și un loc patru la open, după o cursă fenomenală, mai ales pe finalul ei, când urmăream pe live track cum alți doi concurenți se apropiaseră periculos de Claudiu. Ei bine, am aflat ulterior că aceștia se foloseau inclusiv de tehnici mai puțin sportive de a-l depăși pe alergătorul român, dar, acum, nici nu contează acest aspect. Trebuie să ne bucurăm cu adevărat de reușita lui.
Ei bine, ca lucrurile să fie și mai plăcute, Cornel și Claudiu au alergat nu doar pentru ei și cursa în sine, au avut și două cauze, fiecare câte una:
Cauza lui Cornel (HOSPICE, îngrijiri paliative): https://hospice.galantom.ro/fundraising_pages/view?id=22519
Cauza lui Claudiu (TOTUL ESTE POSIBIL, educație copii defavorizați): https://tinyurl.com/Claudiu-TOR
Jos pălăria!
Cum a crescut alergarea montană într-un an cât alții-n șapte
Alergarea montană este un sport care a câștigat foarte multă popularitate în ultimii ani, dar se scrie foarte puțin despre acest lucru. Apropiera de natură și promovarea de locuri și cauze au devenit adevărate locomotive pentru ea. Mai mult, avem oameni pasionați care participă la din ce în ce mai multe competiții în afara țării și care o fac cu folos, iar, în dreptul lor, scrie România. Avem rezultate notabile la nivel internațional la această disciplină. De exemplu, Nicoleta Sasu a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial de Alergare Montană Masters, desfășurat în luna septembrie a acestui an în Austria. Atleta este legitimată la ACS Athletic Târgu Lăpuș. Îmi aduc aminte de un rezultat care a dispus de o vizibilitate relativ ok pe la noi: acel loc doi obținut de Robert Hajnal la UTMB (Ultra Marathon du Mont-Blanc). În rest, tăcere absolută. Cel mult, am observat, sunt câteva site-uri de nișă care mențin în vizor rezultatele diferitelor competiții.
Alt sport, același obicei: ciclism. Edi Grossu mărturisea recent că este singurul ciclist profesionist din România și de aceea am avut un singur rutier la Jocurile Olimpice. Țara noastră i-a oferit vreo două solde în cei peste 10-12 ani de ciclism, cât să-și schimbe un set de roți, probabil.
Investim puțin în sport și extrem de puțin în sporturile individuale sau în sporturi în care avem potențial
Sponsorii, la fel, sunt ahtiați după ROI (return of Investment) într-un mod atât de obsesiv, încât uită multe, prea multe. Există și excepții, dar ele sunt destul de puține. Aici, cred că intervine cultura noastră la nivel de țară în privința acestor sporturi: suntem încă la început, deși numărul practicanților a început să crească considerabil, și nu știm ce să facem pentru pasul următor. Ceea ce e o certitudine este faptul că există un potențial enorm, iar oamenii care practică așa ceva sfințesc locuri: multe competițiile autohtone de alergare montană sunt organizate de alergători activi care-și propun să promoveze locuri sau cauze. Eu spun doar să privim mai atent, căci ce întâmplă lucruri frumoase, și să continuăm/ apucăm de alergat.
