Am văzut atacurile incalificabile din ultimele zile, conform cărora eu și alți colegi din Parlamentul European am fi susținut o lege prin care bărbații să rămână însărcinați.
Îmi displac etichetele, dar, cu regret, trebuie să spun că asistăm la un discurs politic mizerabil. Cine dorește să creadă astfel de enormități e liber să o facă, dar politicienii care trăiesc din astfel de minciuni sunt toxici și periculoși pentru societate.
Nu o să vin să vă povestesc despre cât de utile sunt educația și decența sau despre cât de necesare sunt drepturile cetățenilor. Vreau doar să spun că îmi este rușine de astfel de oameni, mai ales că pe unii dintre ei îi consideram persoane decente. Nu am așteptări de la extremiștii care mint de ani în șir că se prăbușește cerul și că vine sfârșitul lumii. Îi știu și pe cei de la PSD că se ascund sub ideea de „stânga conservatoare” ca să mai câștige un vot din temerile unor oameni care chiar cred că îi vor fugări minoritățile sexuale pe străzi ca să le implanteze cipuri. Rușinos. Însă îmi e imposibil să înțeleg cum unii colegi de la PNL au ajuns să promoveze astfel de închipuiri tenebroase și mincinoase.
Platforma mea politică în USR PLUS și în politica românească va fi să susțin drepturile cetățenilor indiferent de orientarea lor sexuală, de credințele personale sau de afilierile politice. Și fac asta creștinește. Pentru mine, a fi creștin înseamnă să-ți iubești aproapele și să-l ajuți să-și trăiască viața așa cum o decide, atâta vreme cât alegerile pe care le face nu fac rău celor din jur. După toate aparențele, acești politicieni trăiesc în ideea creștinismului care pedepsește, exclude și condamnă. Aruncă anateme și decid după cum vor ei ce înseamnă valorile creștine și cine e demn sau nu de ele. Pentru mine, creștinismul înseamnă umanitate, înțelegerea celuilalt, îmbrățișarea și dăruirea a ceea ce ai mai bun pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie.
Asta înseamnă pentru mine și politica: nu să construiești dușmani și să sperii oamenii cu minciuni. Caut să-i respect pe oameni pentru ceea ce sunt, nu pentru ce mi-aș dori eu să fie sau să nu fie.
Dincolo de asta, discutăm astăzi despre drepturile femeilor, subiect pe care îl consider lăsat la o parte de ani buni atunci când e vorba de viața lor de zi cu zi. Nu vreau să vorbesc în numele lor, o pot face singure și cu deplin curaj. Totuși, misiunea mea include să le apăr drepturile și să susțin să aibă parte de un tratament corect în societate. Violența domestică, sarcinile la adolescente, nereprezentarea politică sau în domeniile în care muncesc, discrepanțele salariale sunt tratate la noi ideologic.
Vajnicii bărbați politici din România, cei care își fac poze cu singura floare pe care o cumpără într-un an, pe 8 Martie, sunt pur și simplu traumatizați că femeile ar putea avea niște drepturi de bun-simț în societate. Susținători ai unui tradiționalism pe care îl modelează după cum le pică lor bine, leșină când aud de ciclu menstrual, sarcină în adolescență, educație sexuală. Puri ca niște îngeri asexuați, pretind că apără copiii de perversiunile educației sexuale în școli când, de fapt, condamnă noi generații de femei la supunere și umilință.
Posibil să își pună și mâna la ochi atunci când trec prin magazine pe lângă rafturile de tampoane, că doar pe vremea bunicilor noastre nu exista așa ceva și dacă ele s-au descurcat atunci de ce nu s-ar chinui femeile și astăzi.
În ceea ce mă privește, voi merge înainte susținând decizii și acțiuni politice prin care românii să trăiască liber și decent.
Cei care resping politici prin care femeile sunt în mod real egale bărbaților ar trebui să meargă acasă și să le ceară scuze mamelor, soțiilor și fiicelor lor, pentru că le folosesc într-un joc indecent.
Altfel, e clar că avem în continuare nevoie de politicieni rezonabili și respectabili. Mergem mai departe cu bun-simț, indiferent de atacurile lor.
