Dacă mărim vârsta de pensionare, ca urmare a creșterii speranței de viață, oare nu e firesc să se majoreze pensiile ca urmare a perioadei mai lungi de cotizare? Unii care au contribuit 25 – 30 de ani pot avea aceeași pensie cu unii care o fac 35 – 40?
Iar dacă tot am apucat să discutăm de speranța de viață, la femei e mai mare, n-ar fi normal, în lumina ultimelor declarații, să crească mai mult vârsta lor de pensionare, decât a bărbaților, în condițiile în care, paradoxal, în prezent e mai redusă, tinde la 63 – femei și 65 – bărbați?
Motiv pentru care femeile-s, actualmente, discriminate. Pentru că stagiul lor de cotizare e mai scurt, proporțional cu vârsta la care ies la pensie, perioada mai mică e corespunzătoare unei pensii mai scăzute. Ceea ce constituie un exemplu de incorectitudine politică.
Apoi mai apare o chestiune. În ce măsură acest sistem de asigurări sociale, care e construit pe ideea ca cei din spate să cotizeze și aceia din față să încaseze nu-i o schemă Ponzi? Dacă e se știe ce se întâmplă în criză, când se răresc cotizanții. Ultimul exemplu l-a oferit Bernard Madoff, decedat luna trecută în închisoare la 82 de ani, legendă a Wall Street, președinte al NASDAQ, condamnat la 150 de ani de detenție când împlinise 71.
Dar, mai mult, pensia e definită precum o economisire forțată sau un consum amânat. Ce face ca sumele acumulate să nu ajungă la urmași dacă persoana ce pune deoparte moare subit? Faptul că în loc să cotizezi pentru tine o faci pentru cineva de la vârful sistemului piramidal. Dacă ar strânge bani la pensie fiecare pentru el n-ar fi nicio problemă ca aceștia să rămână familiei în urma unei morți premature.
Ca să surprindem fenomenul, sistemul piramidal pay-as-you-go se bazează pe contribuţiile lucrătorilor activi, care se constituie în pensii, şi faţă de care poartă răspunderea clasa politică. Bineînţeles că dacă fiecare economiseşte pentru el şi nu pentru alţii n-ar fi trebuit să tot urce vârsta de pensionare pentru ca politicienii să încerce apoi să fie responsabili faţă de cât mai puţine persoane prin majorarea vârstei.
Problema este însă că tot mărindu-se vârsta la care ies oamenii la pensie creşte şomajul în rândul tinerilor. Dar această chestiune nu-i pasionează prea mult pe oamenii politici, pentru că nu faţă de aceştia consideră că au ei obligații şi atunci îi sacrifică pe cei tineri.
Chiar dacă în această privință ne confruntăm cu o anomalie. Pe de o parte, procesul de îmbătrânire se accentuează. Pe de alta, tinerii nu reuşesc să le ia locul celor în vârstă.
Și poate că n-au înțeles bine, dar responsabilitate e față de toți, de societate.
