„Trebuie să corelăm vârsta de pensionare cu speranța de viață”. Asta e ca și cum am spune: Trebuie să corelăm nivelul impozitelor cu cheltuielile bugetare. Ceea ce e corect, contabil vorbind. Cele două elemente nu pot merge una hăis, alta cea, prea multă vreme.
Totuși, sper că acum este clar de ce focusarea doar pe acest principiu reprezintă o abordare reducționistă.
Da, fără îndoială, încasările bugetare trebuie corelate cu cheltuielile, dar să nu omitem alte întrebări:
– La ce nivel să corelăm impozitele cu cheltuielile? Cât de mari să fie cheltuielile? Poate nu impozitele sunt mici, ci cheltuielile prea mari…
– Care este nivelul impozitelor care asigură competitivitatea economiei? Nu degeaba diverse țări au diverse rate de impozitare.
– Care este nivelul impozitelor care asigură maximum de venituri colectate la buget? (atenție, deci, că mărimea impozitelor nu este direct proporțională cu mărimea veniturilor)
A gândi economic chestiunea înseamnă a lua în calcul toate consecințele, pe termen scurt și lung. Nu ne putem lăsa orbiți de un becul „corelației” înfipt în ochi, scăpând din vedere numeroase alte aspecte. Da, să corelăm vârsta de pensionare cu speranța de viață, dar cum, la nivelul care este în Italia? Italienii ies la pensie la 67 de ani, nu la 65 ca românii, dar speranța de viață este 83 de ani, nu 75 ca a românilor.
În fond, creșterea vârstei de pensionare înseamnă creșterea impozitării. Oamenii vor trebui să muncească mai mult timp și să contribuie mai mulți ani de zile la… pensia altor oameni. Trebuie reflectat atent asupra acestui demers.
Singurul sistem cu adevărat sustenabil de pensii este pensia prin acumulare. Cât acumulezi, atâta ai. Pensia ta nu va depinde de evoluția demografică sau de toanele politicienilor demagogi. Acest sistem înseamnă INVESTIȚII, spre deosebire de sistemul pay-as-you-go care înseamnă cheltuială/consum.
Da, trebuie să cârpim și sistemul de pensii prin redistribuție, dar cu atenție. Primul pas, cred eu, este reducerea inechităților din cadrul lui, aceste inechități contribuie la nesustenabilitatea lui.
