Te-ai gândit vreodată la un ODI Plan? A fi sănătos financiar nu înseamnă să ai o casă mare sau o mașină scumpă. Vă propun să ne imaginăm că trebuie să planificăm vacanța de vară. Puțini sunt cei care nu tresar la o astfel de activitate. Fiecare detaliu de pe lista de pregătiri ne deschide imaginația către ceea ce va fi. Ne place să planificăm vacanța pentru că vacanța în sine ne face să ne simțim bine. Planificarea ne aduce mai aproape de ceea ce urmează să ni se întâmple.
Suntem astfel în situația în care nu nevoia de a face un plan ne motivează să îl facem, ci mai degrabă plăcerea de a-l face
Cât de plăcut este însă să planifici bugetul personal sau familial pentru următorii 10 ani, să zicem? Dacă ești ca majoritatea oamenilor, nu o să fi foarte entuziasmat. Este dificil de explicat în termeni științifici de ce oamenii se comportă irațional atunci când vine vorba de administrarea resurselor financiare. Planificarea unei vacanțe care în cele mai multe cazuri nu depășește 10 zile calendaristice ne atrage și ne motivează mult mai mult comparativ cu o eventuală planificare financiară care ne-ar putea crește nivelul de trai și implicit de bunăstare pentru toată viața.
Dacă folosiți judecata umană în locul unui proces pentru a lua decizii financiare, veți depune un efort mai mare pentru rezultate mai puțin favorabile – Daniel Crosby
De ce manifestăm cu toții aceste înclinații subiective de comportament care până la urmă nu rezultă în satisfacerea celui mai bun interes personal? Răspunsul poate rezida în faptul că procesul evolutiv ne-a perfecționat și creierul, la fel ca oricare alt element al existenței umane. Acest proces însă are loc în ritm glaciar, ceea ce înseamnă că structura noastră cerebrală este foarte bine adaptată la mediul cu care ne confruntam acum 150.000 ani (savana africană), dar probabil nu prea potrivită pentru era industrială de acum 300 de ani și, poate, încă și mai puțin potrivită pentru era informațională în care trăim astăzi. Astfel, uneltele minții pot deveni poveri atunci când dispare contextul pentru care au fost dezvoltate.
Vestea bună este că putem să învățăm să luăm decizii mai bune. Nu este ușor, însă se poate. Pentru a evita influența acestor capcane mentale la care suntem expuși în procesul decizional atunci când vine vorba de relația noastră cu banii, e nevoie de un plan. Cu cât mai repede ne asumăm unul, cu atât vom fi mai aproape de a obține ceea ce ne place să denumim “sănătate financiară”.
Despre relația ta cu banii și sănătate financiară
Să vorbim despre sănătate fizică nu este foarte complicat. Interesul manifestat natural față de starea de bine este ușor de analizat prin prisma frecvenței cu care trecem pragul unei farmacii. Fie curativ sau preventiv, prezența într-o farmacie se leagă de o problemă de sănătate fizică pe care vrem să o rezolvăm.
Ceea ce de multe ori credem că reprezintă motivul unui comportament, de obicei nu reprezintă decât un pretext – Miguel de Unamuno
Sănătatea financiară pe de altă parte, deși la fel de importantă ca sănătatea fizică, reprezintă un termen mai degrabă abstract, care rareori beneficiază de atenție. De ce sănătatea financiară ar trebui să ne preocupe e un subiect care poate fi dezvoltat în multe pagini, poate plictisitoare, pe care puțini le-ar citi. Povestea scurtă ar porni de la contextul în care majoritatea trăim. Stresul este nelipsit în stilul de viață al aproape fiecăruia dintre noi. Atât starea emoțională, cât și cea fizică sunt semnificativ afectate de volumul de stres la care suntem supuși.
PricewaterhouseCoopers, într-un studiu asupra sănătății financiare a angajaților din companie, arată că peste 60% din volumul de stres înregistrat de personalul companiei provine din problemele financiare ale acestora. Mai mult, din același studiu, reiese că atât relațiile familiale, cât și sănătatea fizică sunt cel mai puternic afectate de nesiguranța din zona financiară. O a treia categorie care are de suferit din aceeași cauză este latura de dezvoltare personală. Practic, obținerea unui status de împlinire este condiționat în cele mai multe cazuri de asigurarea stării de sănătate financiară.
Dar ce înseamnă să fiu sănătos financiar? Definiția pe care o propun este preluată de la Autoritatea de protecție a consumatorilor de servicii financiare din SUA (CFPB) și se bazează pe perspectiva consumatorului obținută în urma unui studiu efectuat în acest sens. A fi sănătos financiar nu înseamnă să ai o casă mare sau o mașină scumpă.
În opinia lor, sănătatea financiară este starea de fapt în care cineva:
● Are control asupra cheltuielilor lunare;
● Are capacitatea de a trece peste eventuale șocuri financiare;
● Este pe cale să își îndeplinească obiectivele financiare;
● Are confortul financiar să facă alegeri care să îi permită să se bucure de viață.
ODI Plan
Sănătatea financiară este o condiție necesară pentru o stare de bine generalizată. Obținerea sănătății financiare se realizează prin intermediul unui plan care ne ferește de aplicarea unor predispoziții pe fond emoțional în procesul decizional când vine vorba de resurse financiare. Putem să creștem nivelul de raționalitate atât de necesar pentru bunăstarea oricărui individ printr-un proces automatizat definit într-un plan și aplicat cu disciplină. Evident, fiecare trebuie să își construiască planul propriu. Cu toții suntem diferiți și asta este un lucru bun.
Nu vei obține un nivel rezonabil de siguranță și control decât atunci când ajungi să accepți aleatoriul – Nicholas Thaleb
Pentru a porni cu dreptul în dezvoltarea unui plan propriu vă propun un set de principii comune, observate de-a lungul timpului în majoritatea strategiilor de succes. Indiferent de caracteristicile unice ale fiecăruia, consider că un plan de investiții eficient trebuie să pornească și să respecte următoarele trei fundamente:
– Orizont de timp îndelungat;
– Diversificare în alocarea resurselor;
– Investește periodic.
Și pentru că simplitatea ne ajută să reținem lucrurile, să-i spunem ODI Plan. În esență, nu vă propun decât să vă rezervați câteva minute de liniște de fiecare dată când trebuie să luați o decizie cu privire la situația financiară, și să analizați dacă această decizie respectă cele trei idei cumulat. Opriți-vă și gândiți(“Stop and think”), ne încuraja Dan Ariely, un autor care și-a dedicat o parte importantă din viață studiind comportamentul irațional de care majoritatea dăm dovadă.
Sună simplu, ceea ce e bine. În realitate însă nu e foarte ușor să respectăm cele trei principii. În finanțe nu de puține ori trebuie să luăm decizii contrare predispozițiilor pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului. Să fii optimist când majoritatea persoanelor cu care interacționezi sunt pesimiste e foarte greu. Pesimismul este o stare emoțională care în investiții, de cele mai multe ori, urmează unei perioade în care prețurile activelor au înregistrat scăderi. De cele mai multe ori, prețuri mai scăzute înseamnă oportunități mai bune. Paradoxal, majoritatea investitorilor persoane fizice se înghesuie să cumpere după o perioadă de creștere a prețurilor și nu își propun să facă același lucru după o perioadă de scădere.
Percepția față de orizontul de timp ne împiedică de multe ori să luăm decizii raționale, eficiente și preponderent în favoarea noastră. Deși majoritatea literaturii de specialitate ne recomandă alocarea unui orizont de timp îndelungat, în realitate avem dificultăți când trebuie să gândim pe termen lung. Nu e greu de explicat de ce. Construcția noastră cognitivă ne îndeamnă să gândim pe termen scurt. Este în ADN-ul nostru să facem acest lucru. Dacă ne întoarcem din nou la evoluția oamenilor ca specie, mult mai dese au fost situațiile în care decizia trebuia luată prin prisma orizontului imediat în comparație cu situațiile în care decizia generează consecințe ulterioare pentru perioade mai extinse de timp. Acum 50000 de ani nu avea sens să te gândești la bătrânețe(si implicit la pensie) ci mai degrabă cum să supraviețuiești în perioada imediat următoare. Astfel, o gândire pe termen scurt vine natural. Pentru a gândi pe termen lung trebuie să facem un efort suplimentar de gândire.
Al doilea principiu, diversificarea, este mult mai prezent în viața de zi cu zi a fiecăruia. Să nu ții toate ouăle în același coș e un proverb pe care mulți l-au auzit măcar o dată. Din păcate și acest concept creează probleme când este aplicat în domeniul financiar. Când aflăm că pe lângă produsele clasice de economisire e în interesul nostru să diversificăm și către alte clase de active, cum ar fi acțiunile, instinctul ne furnizează imediat impresia că ne asumam un risc mai ridicat.
Daniel Crosby ne propune următorul exercițiu în lucrarea sa, “The Behavioral Investor”: “Imaginați-vă că vă sunt prezentate două opțiuni pentru investit – activul A și activul B – și vi se cere să alegeți activul mai puțin riscant dintre acestea. Activul A a performat mai bine ca Activul B în peste 80% dintre toate perioadele de 10 ani consecutivi din ultimii peste 100 de ani. De asemenea, a adus randamente superioare în toate perioadele de 30 de ani – o perioadă accesibilă și potrivită pentru planurile de pensionare ale majorității. Activul A a surclasat inflația în toate perioadele de 20 de ani consecutivi în vreme ce Activul B a acoperit inflația doar în 31% din cazuri. Randamentul anualizat ajustat la inflație al Activului A este 7% în vreme ce randamentul Activului B ajustat la inflație este de 1%. Care dintre cele două Active ați spune că este mai riscant – Activul A sau Activul B?”. Dată fiind caracterizarea de mai sus, majoritatea aleg Activul A ca fiind mai puțin riscant. Conform lui Crosby, Activul A reprezintă acțiunile, în vreme ce Activul B face referire la instrumente cu venit fix – obligațiunile.
Avem nevoie să înțelegem că pe lângă riscul vizibil din investiții, volatilitatea, riscul de depreciere este la fel de important. Dacă în cazul riscului de volatilitate, produsele clasice cu venit fix (depozite, cont curent, titluri de stat etc.) fac de cele mai multe ori o treabă bună, diversificarea și către instrumente cu venit variabil diminuează riscul de depreciere constantă pe termen lung a resurselor financiare.
Teoria finanțelor tradiționale definește strategia de a investi periodic aceeași sumă (dollar cost averaging) ca fiind irațională, suboptimă. Din perspectiva teoriei finanțelor comportamentale însă, o astfel de strategie este potrivită pentru o persoană normală asa cum este aceasta definită de Meir Statman in cartea sa: „Finance for Normal People”. Nu știu dacă sunt mulți, dacă există cineva, care să anticipeze în mod constant ce se întâmplă în piețele financiare. Pornind de la o astfel de premisă, logica ne sugerează că întrebarea “e momentul optim să investesc?” nu are sens.
Să investești periodic poate fi un răspuns pragmatic, simplu și eficient la întrebarea “când să investesc?”. Acest principiu ne ajută să evităm un comportament speculativ. Ne creează un context de disciplină atât de necesar pentru succesul în investiții pentru că ne ajută să nu cedăm în fața cântecului de sirenă care promite rezultate peste noapte.
În concluzie (Epilog)
Școlile de finanțe tradiționale ne oferă o materie destul de bogată pentru a fi studiată. Studiem fizica, matematica pentru a crea tehnologii care să ne îmbunătățească viața. Studiem anatomia pentru a dezvolta metode inovative de a salva vieți. Economia ne propune să analizăm în ce mod putem folosi resursele la care avem acces, care evident sunt limitate, pentru a satisface nevoile pe care le avem, evident nelimitate. Să știm ce avem de făcut și să facem ce avem de făcut sunt însă două lucruri diferite.
Nu poți prevedea nimic. Poți doar să te pregătești.- James Montier
Trebuie să acceptăm că nu putem controla în detaliu rezultatele unei decizii în finanțe. De asemenea, riscul este relativ și dinamic. Managementul acestuia este iluzoriu. Singurul lucru pe care îl putem controla este procesul. Mult mai important decât rezultatul unei decizii este contextul în care aceasta a fost luată. Să lăsăm deoparte tendința de a anticipa și să ne concentrăm pe o strategie eficientă. Să fim pregătiți pentru orice într-o lume în care imprevizibilul este din ce în ce mai prezent.
Evenimentele economice și politice care determină rezultatele pe termen lung ale unei decizii sunt impredictibile și probabilitățile lor nu sunt măsurabile științific. Când căutăm o anumită ordine, de multe ori găsim o pseudo ordine. Nu putem obține o cotă decentă de ordine și control decât atunci când învățăm să acceptăm și să ne pregătim pentru aleatoriu.
Dacă vrei să fii pregătit, învață să gândești pe termen lung pornind de la realitatea că nu ești construit să faci asta. “Doamne fă-mă neprihănit, dar nu în clipa asta!”(Sf. Augustin).
Stai diversificat. Privind din perspectiva comportamentală, diversificarea ne asigură smerenia atât de necesară pe termen lung în lupta contra Ego-ului personal.
În gestionarea resurselor financiare să fi peste medie este suficient. Ce putem observa însă este că din dorința de a fi cel mai bun, nu de puține ori ajungem departe de medie, în zona negativă. Diversificarea este o plecăciune în fața aleatoriului și incertitudinii inerente în gestionarea banilor și o recunoaștere în același timp a incapacității de a previziona viitorul apropiat.
Dezvoltă un obicei prin care să pui în aplicare atât o gândire pe termen lung, cât și o alocare diversificată. Acceptă că ești mai degrabă construit cu gândul de a supraviețui și a te reproduce decât pentru a lua decizii optime despre bani. Cu mult înaintea teoriilor economice au existat intuiția și instinctul. Dezvoltă un plan prin care să minimizezi influența acestora în procesul decizional astfel încât rezultatele să fie cât mai apropiate de așteptări.
Și de ce nu, spune-i ODI Plan, ca să fie ușor de ținut minte!
Îți recomandăm:
