Cred cu tărie că pe lumea asta se nasc oameni aleși să conducă, să fie lideri, iar misiunea lor este fie de a pune ordine în haosul deja existent fie de a crea haos în ideea unui nou început al comunității umane aflate în perpetuă dezvoltare, a unei noi ere sociale și a unei noi etape istorice. Sigur că de-a lungul timpului au existat mulți astfel de oameni, iar istoria a avut grijă să-i consemneze în cronicile sale, pentru veșnicie. Au fost bărbați, au fost și femei și vor mai fi, atâta timp cât specia umană va exista. Acești aleși sunt înzestrați cu determinare, curaj și ambiții personale, sunt caractere puternice a căror minte este setată “să cucerească lumea”.
Astfel, una din femeile de prim rang, care a rămas în memoria colectivă ca fiind un lider desăvârșit este fostul Prim-ministru britanic, cunoscută drept doamna de fier a politicii postbelice.
Margaret Thatcher sau „The Iron Lady”, cum au denumit-o istoricii, analiștii politici și oamenii de rând din regat a avut o carieră politică grandioasă. Chiar dacă s-a născut într-o familie de oameni simpli din clasa socială de mijloc a Angliei de început de secol XX, totuși se pare că tatăl său avea unele conexiuni cu scena politică locală a industrialul oraș Grantham din comitatul Lincolnshire și tot tatăl a fost cel care i-a insuflat mentalitatea de lider spunând-i adesea că pentru principiile și valorile sale morale va trebui să lupte neîncetat, să nu renunțe niciodată cu ușurință la crezul ei.
Cu un impresionant portofoliu de trei mandate de prim-ministru Margaret Thatcher a fost prima femeie din Anglia și din Europa acelor vremuri care a deținut o funcție atât de înaltă la nivel guvernamental. Deși a fost o figură controversată, din cauza stricteții și a siguranței de sine, cu care prezida scena politică, motiv pentru care nu puțini au fost cei care au contestat-o și la fel de mulți cei care au susținut-o.
Atunci când expunea un discurs sau o pledoarie în plenul Camerei Comunelor (House of Commons) sau răspundea întrebărilor presei dădea dovadă de inteligență și maturitate politică iar limbajul gestual al corpului și mimica feței transmiteau auditoriului încredere în propriul discurs, impunând astfel respect. Cei din jur îi validau mesajul printr-o simplă aplecare a capului, în acord cu ideile expuse.
Realizările sale politice au fost multiple, atât pe plan intern, unde a resetat economia țării în direcția favorabilă dezvoltării cât și pe plan internațional, situație în care nu de puține ori a fost “the human factor” al relațiilor diplomatice construite de monarhia constituțională a Regatului Unit cu țările partenere și nu numai.
Cel mai elocvent exemplu în acest sens este momentul 1947-1991, moment marcat de tensiunile ideologice apărute între două mari puteri politice, economice și militare extrem de diferite ca și gândire analitică asupra dezvoltării globale și două puteri aflate într-o competiție acerbă: Statele Unite susținute pe linie ideologică de către țări partenere din Blocul Occidental și Uniunea Sovietică, alături de aliații săi din Europa de Est.
În acel „moment zero” Thatcher și-a asumat rolul de pacificator apelând la calitatea sa de apropiat și confident, în probleme politice, al președintelui american Ronald Reagan devenind astfel elementul de legătură în relația trilaterală Thatcher-Reagan-Gorbaciov iar misiunea sa a fost aceea de a concilia cele două părți aflate în conflict, misiune care s-a finalizat cu încheierea Războiului Rece.
Este mai mult decât evident faptul că Margaret Thatcher a fost omul potrivit la locul potrivit iar implicarea sa la nivel politic, diplomatic și economic a fost clar necesară. Un personaj dur, extrem de direct ar spune unii dar tocmai această atitudine fermă i-a adus notorietate și pus-o pe piedestalul istoriei devenind un model de succes al omului politic și făcând diferența pe scena politică a Marii Britanii.
