Philip Jackson a evoluat 12 sezoane în NBA, ca jucător, câștigând campionatul cu New York Knicks, de două ori, în 1970 și 1973. Jackson a fost antrenorul principal al echipei Chicago Bulls, în perioada de glorie a acestui club, din 1989 până în 1998, câștigând șase campionate în decurs de nouă ani. La Chicago Bulls, sub comanda sa, au activat Michael Jordan, Scottie Pippen, Dennis Rodman sau Toni Kukoč.
Apoi a antrenat echipa Los Angeles Lakers, din 1999 până în 2004 și din nou, din 2005 până în 2011. Cei de la LA Lakers au câștigat cinci titluri ale ligii sub conducerea sa. Kobe Bryant și Shaquille O’Neal au activat sub comanda lui Phil Jackson la Los Angeles Lakers.
Jackson este autorul mai multor cărți în care descrie experiențele trăite alături de echipele pe care le-a antrenat și strategiile aplicate. În 2007, Jackson a intrat în Baskteball Hall of Fame.
În 1996, ca parte a festivităților pentru cea de-a 50-a aniversare a ligii americane de baschet, Jackson a fost numit unul dintre cei mai mari 10 antrenori din istoria ligii. Jackson s-a retras din poziția de antrenor în 2011 și s-a alăturat echipei Knicks într-o funcție de conducere, în martie 2014, din care s-a retras în 2017.
Phil Jackson a avut o carieră plină de succes, atât în calitate de jucător, dar și de antrenor și poate fi denumit un lider al liderilor.
Este cel mai de succes antrenor de baschet din istoria NBA și spune în cartea sa, „Eleven Rings: The Soul of Success”, că succesul nu este despre cum îți impui voința asupra celorlalți, ci mai degrabă despre felul în care stăpânești arta de a ceda.
Îmi este greu să înțeleg cum un antrenor, care vede cum fiecare decizie de-a sa poate influența jocul și rezultatele echipei să ajungă la o asemenea decizie, iar majoritatea liderilor din organizații cu mii de oameni să nu reușească să facă acest lucru.
A ceda putere, decizii importante altora, a lăsa pe alții să strălucească e cheia succesului în orice organizație, iar ego-ul liderilor va fi mereu o frână în calea rezultatelor. Succesul nu are legătură cu deciziile trasate conform unor proceduri scrise pentru a te “acoperi”, a unor directive care să îți sugrume capacitatea de inovare și mișcare.
Succesul are legătură mai degrabă cu a lăsa libertatea oamenilor de fi creativi, de a fi parte a unui efort pozitiv. Succesul este influențat de încrederea acordată oamenilor.
Când văd succesul unor organizații conduse de ego-urile uriașe ale unor lideri care tind să ia orice decizie, mereu mă întreb cum ar arăta aceste organizații fără acești “supereroi” autointitulați.
Mitul liderului atotputernic este un mit, pe care alegem să-l menținem, să-l perpetuăm. Rezultatul va fi mereu al organizațiilor și nu consecința unor eforturi individuale din partea unor supereroi.
