Succesul este un deziderat, aparent intangibil, al fiecărui om dar nu, în mod obligatoriu, o șansă conferită oricui și oricum. Se spune că doar cei aleși se pot bucura de succes, indiferent de forma în care acesta se manifestă. Și se mai spune că fiecare om se naște cu o misiune pe acest pământ, o misiune pe care fiecare și-o asumă în funcție de capacitatea sa de înțelegere. Succesul și neștiutele sale căi, s-a transformat de-a-lungul timpului atât de mult încât a dezvoltat trenduri și ideologii. Tendințele conceptului de succes au atins apogeul în acest secol al modernității, vitezei și al tehnologiei iar cea mai simplă formă a succesului și cea mai scurtă cale de a-l obține, mai ales pentru o femeie, pare a fi ideea de divă, de femeie perfectă. Dacă știi cum să îți vinzi imaginea poți câștiga financiar suficient cât să duci o viață confortabilă. Vezi exemplul influencer-ilor de toate felurile. Absolut toate femeile, indiferent de pătura socială din care provin, își doresc astăzi să fie dive, dar culmea, tot mai puține dintre ele aleg să fie, în același timp, și o lady.
Să ne întoarcem în timp, pentru un moment, și să aruncăm o privire asupra uneia din divele veacului trecut, o imagine icoană a secolului XX. Marilyn Monroe, numită la naștere Norma Jean Mortensen, este acel tip de concept vizual al perfecțiunii umane, “făcut, nu născut” (fie vorba între noi). Pentru ea, Norma Jean, destinul a decis să o transforme într-un ideal feminin de frumusețe fizică, acel ideal venerat atât de femei cât și de bărbați.
Deși startul ei în viață a fost unul pe cât se poate de neînsemnat și oarecum “ratat”, dacă se poate spunea așa, totuși i s-a oferit șansă de a deveni un nume și de a scrie istorie. Născându-se într-o familie modestă, provenită din pătura socială de mijloc, a ajuns să fie luată dintr-un orfelinat și crescută de niște părinți adoptivi care nu au știut sau nu au dorit să-i ofere acel cămin senin și afectuos specific familiei firești, sănătoase din punct de vedere emoțional. Evident că această etapă din viața sa a marcat-o și a lăsat urme adânci pe sufletul celei care avea să devină cea mai dorită femeie de la Hollywood.
Cheia succesului său a fost lumea filmului, acel tărâm magic în care ai șansa să fii absolut orice și în special ceea ce nu ești, bogată, frumoasă, deșteaptă și devreme acasă iar această ipostază i s-a potrivit de minune. Platoul de filmare a fost sculptorul imaginii și al caracterului său, a fost locul în care ea s-a transformat dintr-o femeie de rând, foarte frumoasă de altfel, într-o divă fermecătoare, venită parcă dintr-o altă lume. În aproape toate filmele în care a jucat a interpretat rolul femeii perfecte, extrem de elegantă și foarte educată, dar niciodată o femeie de rând. Poate că și-a asumat această misiune conștient, din dorința de a transmite un mesaj de încurajare și susținere tuturor femeilor din întreaga lumea. Poate a vrut să spună astfel, clar și răspicat, că fiecare femeie contează și că fiecare femeie este frumoasă cu puțină magie de atitudine și culoare. Și poate că a mai vrut să spună că doar “doamna perfectă” poate cuceri lumea, în special lumea bărbaților care la momentul respectiv nu era atât de deschisă femeilor lider, femeilor creatoare de idei, așa cum este azi. Cu siguranță a fost un început al emancipării sexului slab.
Doar că, orice lucru măreț cere sacrificii și pentru această viață măreață pe care și-a dorit-o cu atâta ardoare a plătit scump, alegând singurătatea și depresia. Chiar dacă a fost adorată de mulți bărbați, în realitate a fost atât de singură încât viața ei de divă a trăit într-o permanentă anxietate și paranoia. Frica a devenit cea mai bună prietenă a ei și tot frica a fost cea care, de bună prietenă ce i-a fost, a determinat-o să-și pună capăt zilelor. Pentru că în ultimii ani de viață nu mai era coerentă în gândire, o stare de fapt vizibilă nu doar în rutina-i zilnică ci și pe platourile de filmare unde, tot mai des, își uita replicile se pare că Marilyn nu a înțeles că depresia este un lux pe care nu ar trebui să și-l permită nimeni, nici măcar ea. În scurta-i viață de 36 de ani, le-a trăit pe toate. A fost și Cenușăreasa săracă devenită prințesa inimilor, a fost și amanta marelui președinte american, a fost și muză pentru mari pictori precum Andy Warhol, a fost și este o sursă de inspirație pentru femeia modernă, femeia puternică, femeia creatoare și femeia societății de mâine.
Concluzionez subliniind faptul că tendința și dorința nestăvilită a omului de a ridica la rang de idol perfecțiunea formei are rădăcini adânci în genetica umană. De când a lăsat Dumnezeu omul pe Pământ, acesta din urmă a căutat constant perfecțiunea chipului și a trupului său deși se spune că absolut toată creația divină este perfecțiunea întruchipată, formă fără cusur. Dar iată că omul, veșnic nemulțumit, a căutat dintotdeauna să ducă forma primordială a perfecțiunii divine la următorul nivel, unul mai uman. Însă, atât de mult a căutat să o perfecteze încât a robotizat-o făcând-o nefirească și urâțind-o. Ironia sorții, nu-i așa! Să cauți perfecțiunea și să ai că rezultat final urâțenia. Ciudat! E bine să ai grijă ce îți dorești că se poate întâmpla doar că rezultatul nu este întotdeauna cel scontat sau poate ar fi mai bine să ne mulțumim cu ce avem nu de alta dar poate ceea ce dorim s-ar putea să nu ne placă și să nu o putem duce în spinare.
