Anul trecut a fost cel mai „fierbinte” an din istorie, marcând totodată încheierea celui mai cald deceniu măsurat vreodată. Deși creșterea temperaturii medii globale în 2020 pare nesemnificativă la prima vedere, de 1,25 grade Celsius față de perioada preindustrială, gândiți-vă la temperatura globului ca la cea a corpului uman, pentru care fiecare grad în plus peste nivelul optim înseamnă „febră”. Adică probleme.
Încălzirea globală produce efecte socio-economice cu un impact uriaș asupra vieții noastre. De la incendiile de vegetație tot mai dese, fenomene meteo extreme, valuri de căldură, afectarea agriculturii, până la decese umane cauzate de caniculă, acestea sunt doar câteva dintre efectele majore ale schimbărilor climatice. De aceea, deceniul în care ne aflăm este unul critic pentru a implementa la scară largă măsurile necesare de combatere sau reducere a acestor fenomene. Iar efortul trebuie să fie unul comun: al guvernelor, companiilor, dar și al nostru la nivel de indivizi.
Pentru a limita încălzirea globală, trebuie să reducem emisiile de gaze cu efect de seră și în primul rând emisiile de carbon. La nivel global, ținta este ca până în 2050 să se atingă un nivel „net-zero” al acestor emisii – adică emisiile produse să fie balansate de cele eliminate din atmosferă. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, peste 120 de guverne și-au anunțat public intenția de a-și reduce emisiile la pragul net-zero până la mijlocul secolului.
Țintele globale au fost stabilite.
Acum este timpul pentru acțiune. Iată și câteva direcții principale:
Transparența. Companiilor li se va cere tot mai multă informare asupra impactului pe care îl are activitatea lor asupra mediului, dar și în ceea ce privește practicile de business sustenabile și soluțiile pe care le propun pentru protejarea mediului și a comunităților în care activează. De altfel, unele dintre cele mai mari companii din lume leagă remunerarea top managementului de îndeplinirea unor ținte de sustenabilitate.
Principiul transparenței privind acțiunile „verzi” s-ar putea aplica în curând și marilor băncilor europene, ori firmelor de investiții. Autoritatea Bancară Europeană a propus Comisiei Europene adoptarea unui indicator denumit „ponderea activelor verzi” (Green Asset Ratio), care, dacă va fi aprobat, va obliga instituțiile financiare să facă public cât de mult investesc în această direcție.
De altfel, pentru a stimula investițiile sectorului privat în proiecte durabile, Comisia Europeană lucrează la un sistem de clasificare a activităților economice sustenabile, denumit „taxonomie” – prima listă de acest gen din lume.
Eficiența utilizării resurselor. Risipa, fie că vorbim despre cea alimentară, de energie sau diverse alte resurse, este o problemă gravă care trebuie eliminată, pentru că ea contribuie la o mare parte din poluare. Dacă ne referim la energie, să ne uităm la faptul că doar sectorul clădirilor contribuie la aproape 40% din emisiile totale de carbon, la nivel global. Așadar eficiența energetică, așezată ca pilon central al politicii energetice europene, trebuie să guverneze acțiunile noastre. Și e mult de lucru în această direcție. Dacă ne referim la emisiile de carbon ale unei clădiri, trebuie să analizăm întregul tablou: al emisiilor produse din utilizarea clădirii, în principal prin consumul de energie, dar și al emisiilor de carbon încorporat, de pe întregul ciclu de viață a clădirii – de la construcție, renovare, până la demolare.
În privința emisiilor generate de consumul de energie în clădiri s-au făcut pași importanți în materie de reglementare. De la începutul acestui an, a devenit obligatoriu la nivelul întregii UE, inclusiv în România, standardul NZEB – clădiri cu consum de energie aproape zero – pentru orice construcție nouă. Pentru emisiile de carbon încorporat suntem însă la început de drum și mai sunt însă multe de făcut. Iar aici e un efort pe un lanț întreg: de la felul în care sunt făcute materialele de construcție, cele pentru finisaje, la cum sunt utilizate, până la modul în care sunt reciclate. Dincolo de reducerea emisiilor, trebuie să ținem cont că „durabilitatea” unei clădiri se reflectă în primul rând asupra sănătății noastre, dat fiind că ne petrecem circa 90% din timp în interior. Cum putem contribui la sustenabilitatea clădirilor? Atât prin acțiuni concrete de combatere a risipei de energie, cât și prin limitarea utilizării materialelor care generează emisii ridicate de carbon și folosirea materialelor reciclate.
Toate aceste strategii reprezintă soluții individuale extrem de importante, însă calea către decarbonizare trebuie să fie un efort colectiv global.
Mentalitatea. Așadar, ne așteaptă o perioadă de acțiune susținută, iar anul acesta este critic pentru a implementa măsurile care pot reduce semnificativ emisiile care ne „încing” planeta. Este nevoie de responsabilitate față de mediul înconjurător și acțiune, dar trebuie mai ales să lucrăm la mentalitate, înțelegând modul în care acțiunile noastre ne fac rău în primul rând nouă înșine și celor dragi nouă. Aceasta abordare este esențială, deoarece, în cele din urmă, sănătatea planetei și valorile noastre sunt strâns legate, iar un mediu înconjurător sănătos nu este o opțiune, ci o necesitate.
