Știți vorba: Cine nu riscă nu câștigă? Inclusiv Nassim Taleb spune că riscul e cea mai înaltă virtute! Pe de o parte, fondurile de pensii nu prea sunt “prietene” cu profitul, dar pe de alta-s constrânse să plaseze în titluri de stat. Dacă ar putea să investească mai mult pe bursă și nu în instrumentele statului și câștigurile/randamentele ar fi mari. Avem așadar o problemă de alocare, în condițiile în care fostul vicepreședinte al Raiffeisen Bank România James Stewart – cel care l-a contrazis pe Soros că dolarul își va pierde supremația – a spus că: În Statele Unite există sume mari de bani ale fondurilor de pensii și ale altor investitori instituționali, bani care trebuie investiți lunar. Managerii de fonduri nu sunt plătiți ca să-i plaseze pur și simplu în titluri de stat. Ei se vor orienta spre piețele de capital și există întotdeauna anumite titluri sau sectoare întregi al căror preț urcă.
Da, există, numai că aici, la noi, în România, sunt foarte puține companii listate și nu prea se poate investi în ramurile de unde provin banii celor ce vor deveni pensionari. Spre deosebire de interbelic când companiile cotate la bursă erau suficient de multe, încât să se împartă pe domenii: bancare, petrolifere, miniere și foraj, metalurgie, forestiere, asigurări, comunicații și transport, chimice, alimentare, hârtie și tipar, construcții. Iar instrumentele cu venit fix aveau trei secțiuni: împrumuturi interne, împrumuturi externe, obligațiuni și scrisuri. Și, atenție!, se organizau licitații și pentru acțiunile necotate.
Atunci lichiditatea se putea obține pe baza scontului și reescontului hârtiilor comerciale. Acum, refinanțarea se poate realiza doar prin intermediul titlurilor de stat și nici măcar ipotecile garantate de stat, cum ar fi Prima/Noua Casă, nu sunt eligibile. Și cu atâtea restricții legate de alocare, finanțare/refinanțare, cu o bursă minusculă în comparație cu dominanta bancară față de ceea ce se vede în SUA, cu presiune pentru scăderea costurilor unei datorii publice peste limita de alertă, cum să se obțină profituri?! Inclusiv la nivel de fiscalitate e o problemă, câștigul din acțiuni/opțiuni e taxat/obstrucționat, cel de la titlurile ce finanțează deficitul politizat al statului – nu!
Bine, dar se va spune cum să plaseze fondurile de pensii altfel decât conservator? Pe bune, la deficite fiscale de 7-10% din PIB, nivel dublu-triplu față de limita de prudență de 3% din PIB indicată de Tratatul de la Maastricht, cu un deficit structural în creștere exponențială, vi se pare că titlurile statului sunt cu risc zero sau mai degrabă active toxice?
