Tăcută și ușor misterioasă, Kate Middleton a avut o alură regală aparte, o atitudine de monarh “by the book”, la funeraliile prințului Philip.
Sentimentul meu este că, atunci când a acceptat să devină consoarta celui care într-o bună zi va deveni Regele William, a înțeles foarte bine cât de important va fi rolul său; în primul rând ca soție iar apoi, foarte probabil, ca Regină, în bunul mers al monarhiei britanice. A înțeles că va fi nevoită să renunțe la o bună parte din obiceiurile vieții de rând, pe care o avea înainte de a-l cunoaște pe William și spre deosebire de fosta actriță Megan Markle, actualmente Ducesa de Sussex, a reușit să găsească o cale de mijloc prin care să-și îndeplinească atribuțiile de nobil britanic dar în același timp să fie ea, femeia și mama Kate.
Evident, un rol important în acest demers îl are și soțul ei care, în mod cert, este un real sprijin moral pentru ea, astfel încât orice compromis al ambelor părți să fie mai ușor de gestionat, ceea ce denotă o bună comunicare într-o căsnicie funcțională. Dincolo de respect și înțelegere, căsnicia în special la acest înalt nivel social, înseamnă și negociere în interesul suprem al poporului al cărui suveran ești sau urmează să fii. În mod contrar, Megan se pare că încă nu a înțeles foarte bine care sunt regulile jocului. Este un truism faptul că viața regală este una restrictivă, cu anumite limitări mai mult sau mai puțin înțelese de omul de rând, însă tocmai aceste reguli îi fac speciali, diferiți de muritorii de rând. Tocmai această mentalitate riguroasă și acest stil de viață supus stricteții “sângelui albastru” i-a învățat pe monarhii lumii; situație întâlnită în toate regatele erei moderne de pe continentul european, până în regate precum Arabia Saudită, Iordania, Bahrain, Buthan sau Cambodgia, că au rol de lider edificator, diplomat, ambasador al culturii și tradițiilor naționale și aducător de pace, prosperitate și bună înțelegere cu statele vecine și întreaga planetă.
Acest arhetip este testamentul strămoșilor monarhi, a căror fascinantă istorie o studiem azi în școli, este însușit ca tradiție de familie, urmând a fi transmis generațiilor următoare de regi și regine. Acest etalon nu a fost inventat de actuala Casă Regală a Marii Britanii. El există de când “lumea și pământul” și de când “regi și regine”, aș adăuga eu. Sigur, pentru cineva venit din afară Casei Regale poate părea exagerat, însă poate că tocmai din cauza acestor rigori sau din dorința unei perpetuări “politically corect” a monarhiei, prin idea unei familii perfecte, cu sânge albastru, cu o conduită riguroasă sau a unui anumit timp de atitudine greu de înțeles și fețele regale pot depăși, involuntar sau uneori chiar cu rea voință, o anumită limită a bunului simț considerându-i inferiori intelectual, social sau comportamental pe acei oameni simpli care printr-o anumită conjunctură, urmează a deveni membrii ai familiei regale.
A fi regină sau consoarta unui Rege este un compromis pe care îl poți valorifica în favoarea ta sau în detrimentul tău iar ducesa Kate este suficient de inteligentă încât să înțeleagă această stare de fapt ceea ce nu face altceva decât să îi asigure un loc binemeritat în rândul monarhilor britanici și ai lumii.
