Cultura organizațională în companii
Am întâlnit în urma cu doi ani, o companie cu o cultură dominant neparticipativă, negativă cu trăsături înclinate spre lipsa de încredere, lipsa dialogului, rigiditate și concentrarea deciziei la nivelurile superioare și în care angajații aveau mișcări proprii care deseori nu coincideau cu cele ale organizației. Nu aveau nicio idee despre ce este cultura organizațională.
Mai mult, reprezentanții ei își doreau conștient sau nu, perpetuarea ei, considerând-o potrivită pentru companie!
Cunoscându-i managerii, am urmărit-o de atunci, îndeaproape. În toate proiectele deschise pe recrutare, tindeau să-și selecteze noii angajați dintre candidații care se potriveau cu cei existenți în loc sa-i atragă pe cei mai buni din piață.
Așadar, cum să evolueze o companie care își perpetuează o astfel de cultură organizațională lipsită de performanță? În loc să caute altfel de oameni, ei și-o consolidau pe aceea pe care o aveau.
Într-o discuție interesantă, HR-istul mi-a recomandat să mai citesc! Voi vedea astfel că în toată lumea se aduc în companii oameni care se pot adapta ușor culturii organizaționale proprii!
Între timp, pentru supraviețuire, compania și-a înstrăinat o parte din active, iar de vreo câteva luni se zbate în insolvență! CEO-ul și HR-istul au luat-o de la capăt cu alte companii!
Fără o definiție rezonabilă în ceea ce privește cultura organizațională, nu putem spera să înțelegem conexiunile acesteia cu alte elemente cheie ale organizației, cum ar fi structura și sistemele de stimulare. Și nici nu putem dezvolta abordări potrivite pentru analiza, conservarea și transformarea culturilor organizaționale. Dacă putem defini ce este cultura organizațională, atunci putem avea o abordare cu privire la modul de diagnosticare a problemelor și chiar la proiectarea și dezvoltarea culturilor mai bune”.
Cultura organizațională în companii poate primi o mulțime de definiții
„Cultura este modul în care organizațiile „fac lucrurile”; „Suntem ceea ce facem în mod repetat”; „În mare parte, cultura este un produs de compensare.”; „Cultura organizațională este suma valorilor și ritualurilor care servesc drept„ lipici ”pentru a integra membrii organizației.”; „Cultura organizațională este civilizația la locul de muncă.” ; „Cultura este sistemul imunitar al organizației.”; „Cultura organizațională este modelată de cultura principală a societății în care trăim, deși cu un accent mai mare pe anumite părți ale acesteia.”; „Simplifică situația organizațiilor mari pentru a presupune că există o singură cultură … și este riscant pentru noii lideri să ignore subculturile.”; „O organizație [este] o cultură vie … care se poate adapta la realitate cât mai repede posibil.”
