Într-o vreme, de mult, am ținut cursuri la Universitatea București, la Facultatea de Limbi străine.
Îmi amintesc că am mers într-o zi la secretariat – era o cameră unde era neplăcut să mergem când eram studenți. Atitudinea era arogantă, neadecvată, parcă de ură față de cei care studiau la facultate.
Am bătut la ușă, am intrat, iar șefa de acolo, celebră printre studenți, încă de pe vremea mea, mi-a aruncat un “Fetițo, nu vezi că s-a terminat programul cu publicul?”. S-a repliat la 180 de grade când i-am spus că țineam cursuri la catedra de limbă franceză.
M-a intrigat însă enorm.
Atitudinea aceea de superioritate față de studenți nu a fost un caz izolat. Am văzut-o și când eram profesoară la un colegiu din București, unde iar am primit de câteva ori comentarii de genul “fetițo, nu vezi că e Bac, ce cauți pe culoar?” (când ne apropiam, își cereau scuze, însă mă gândeam cum se adresează copiilor, de fapt). M-am gândit că era și o parte bună, dacă mă confundau cu elevele sau studentele, așa că nu am făcut caz de situațiile acelea.
Am văzut atitudinea aceasta superioară și în ultimii ani; mai rar, e drept, și manifestată sub alte forme. Fie că e vorba de comentarii de genul ‘cum ar trebui să faci tu’, ‘cum să te îmbraci’, ‘cum să nu te îmbraci’; fie că e vorba de nerespectarea unor întâlniri la care oamenii mă lasă cu ochii în soare:); fie că diverse persoane încetcau să îmi arate că știu mult mai bine orice, de la firma mea, la limba franceză, la ce îmi trebuie și ce nu în casă; încă mă surprinde ușurința cu care unii oameni ne tratează uneori ca și cum am avea 10 ani.
E un fel de entitlement: sunt mai mare și am orice drept; sunt mai șef și pot orice; sunt client și îmi e permis orice.
Am fost de multe ori în Asia, am lucrat cu oameni de acolo. Politețea și gratitudinea au definit toate interacțiunile mele cu oameni din Hong Kong, Thailanda, Malaezia, Japonia, Singapore, India. Eram fâstâcită în fața lor când mulțumeau pentru orice. În mediul carpato-danubiano-pontic însă, când s-au împărțit politețea și gratitudinea, respectul, unii nu au mai prins. Au plecat cu brațele pline de superioritate, aroganță, nu mai era loc pentru altele.
