Ce află cineva care urmărește discursurile referitoare la veniturile și cheltuielilor bugetare? Pe de o parte află că se colectează prost de peste 30 de ani. Numai la TVA s-ar putea colecta mai bice cu 3 puncte procentuale. La fel și la alte impozite, inclusiv la impozite directe. Cred că în total, s-ar putea colecta mai bine cu aproximativ 5-6 puncte procentuale dacă s-ar face o serei de reforme, cu digitalizarea ca soluție de bază, plus o extindere a bazei de impozitare prin eliminarea exceptărilor. Unde sunt banii care nu sunt colectați? Evident, sunt acolo unde nu le este locul.
Pe partea de cheltuieli se știe că de 30 de ani discutăm de risipă. În plus, în perioada 2016-2019 am aplicat starategiea greșită intitulată pompos wage-led growth. În fine, aproape mereu am redus relativ cheltuielile de investiții publice pentru a face loc unor cheltuieli care rigidizează politica fiscală (adică nu mai ai ce face cu politica fiscală pentru că la acele cheltuieli nu se mai poate umbla). Unde se duc banii risipiți? Evident, acolo unde nu trebuie.
În concluzie, în societatea noastră unii reușesc să nu plătească impozite atât cât ar trebui conform legii (iar partea asta neplătită e mare după toate standardele), iar din banii colectați o parte (mare și asta) se risipește. Cu toate astea, sunt unii economiști care susțin, deocamdată mai pe ocolite, dar în curând o vor spune în gura mare și fără jenă că „e nevoie” să creștem ratele de impozitare. Adică cei care plătim să plătim și mai mult, astfel ca cei care nu plătesc să stea în continuare liniștiți, cel puțin pentru o vreme, iar cei care sunt beneficiarii risipei să profite în continuare. Și asta ar trebui să fie parte a unui efort care să ducă ponderea veniturilor bugetare în PIB (măcar) spre media din UE (aproximativ 40 la sută din PIB). Ei, asta da strategie! Bravo!
