Provocările introducerii tehnologiei și a digitalizării, în activitatea AML (Anti Money Laundering) & KYC (Know Your Customer).
Evoluția continuă a tehnologiei și extinderea aplicațiilor sale potențiale în toate sectoarele de activitate reprezintă una dintre cele mai mari provocări, atât din punct de vedere economic, cât și din perspectiva cadrului de reglementare, însă extinderea digitalizării în sectorului financiar, pe lângă avantaje economice și sociale majore, poate implica și unele riscuri. Utilizarea unor noi instrumente tehnologice în sectorul financiar poate conduce, de asemenea, la o mai mare incluziune financiară și la consolidarea fluxurilor financiare transfrontaliere prin intermediul unor canale alternative de creditare și de investiții, dacă sunt gestionate în mod corespunzător.
Digitalizarea, serviciile online și tranzacțiile la distanță ne influențează deja viața și probabil că vor deveni tot mai importante pe măsura trecerii timpului, în special în domeniul financiar- bancar.
Dincolo de beneficiile pentru economie și pentru cetățeni, ecosistemul digital are impact asupra procedurilor de cunoaștere a clientelei care generează nevoia de a verifica de la distanță identitatea clienților. Astfel, deschiderea de conturi bancare pe baza unui identificator digital, va juca un rol esențial în sectoarele expuse digitalizării.
Provocările generate de digitalizare necesită un set de reguli consolidate pentru a aborda activele virtuale și pentru a facilita utilizarea tehnologiei informației și a inteligenței artificiale în combaterea fraudei cibernetice. Inovația tehnologică este de asemenea relevantă în dezvoltarea de soluții spre a identifica clienții de la distanță. Adoptarea de noi tehnologii poate aduce o contribuție semnificativă, care să permită societăților de servicii financiare să își îndeplinească obligațiile curente în materie de supraveghere și de asigurare a conformității.
O alta problemă identificată la nivelul Uniunii o reprezintă criptoactivele care au potențialul de a reduce costurile tranzacțiilor într-o manieră sigură într-o lume cu o supraveghere digitală tot mai accentuată, doar dacă vor face obiectul unui regim de reglementare strict, adaptat scopului și bazat pe riscuri.
Sectorul financiar este cel mai mare utilizator de tehnologie a informației și a comunicațiilor la nivel mondial, reprezentând aproximativ o cincime din totalul cheltuielilor în domeniul IT&C. Cu toate acestea aplicarea noilor tehnologii în sectorul financiar poate crea noi riscuri care trebuie reglementate și monitorizate pentru a asigura stabilitatea financiară, integritatea pieței interne și protecția consumatorilor. De asemenea, utilizarea sporită a inteligenței artificiale în serviciile financiare va duce la necesitatea unei reziliențe operaționale mai puternice și a unei supravegheri eficace, precum și a protecției datelor prevăzută de legislația europeană. Mai mult, numeroase instituții financiare mari ale Uniunii Europene se bazează pe furnizori din țări terțe pentru serviciile de cloud computing. Utilizarea serviciilor de cloud computing poate oferi avantaje semnificative în ceea ce privește reziliența operațională și eficiența furnizorilor de servicii financiare în comparație cu o soluție tradițională, la fața locului, dar prezintă provocări suplimentare în ceea ce privește securitatea datelor și a proceselor, continuitatea activității în caz de întreruperi și vulnerabilitatea generală la infracțiunile cibernetice.
Din ce în ce mai multe întreprinderi tehnologice mari și platforme digitale globale oferă servicii financiare, iar operatorii mari din sectorul digital beneficiază de avantaje concurențiale precum economii de scară, rețele ample de utilizatori transfrontalieri, acces facil la finanțare și capacitatea de colectare a unor mari cantități de date furnizate de utilizatori prin intermediul tehnologiilor de prelucrare a datelor, cum ar fi
„analiza volumelor mari de date”, care generează o valoare adăugată semnificativă în diverse moduri.
Se impune, așadar, o concurență loială între societățile de servicii financiare și întreprinderile tehnologice pentru a garanta că toate firmele concurează pe picior de egalitate, respectând principiul „același risc, aceeași activitate, aceleași reglementări”.
Noile probleme operaționale, în special pe zona IT&C, și riscurile de securitate, pot genera riscuri sistemice pentru sectorul financiar, iar aceste noi riscuri ar trebui abordate prin măsuri adecvate, iar reziliența cibernetică face parte integrantă din activitatea de reziliență operațională a instituțiilor financiare efectuată de autorități la nivel mondial.
De aceea, in vederea unei administrări eficiente a riscurilor în materie de securitate cu care s-ar putea confrunta sectorul financiar, se justifică acțiuni specifice de modificare si completare a Directivei (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în întreaga Uniune.
O piață financiară a Uniunii Europene, funcțională, sustenabilă și rezilientă ar trebui să asigure o alocare foarte eficientă a capitalului și a riscurilor, precum și o incluziune financiară cât mai largă a cetățenilor în cadrul serviciilor financiare. Și cum procentul de plăți fără numerar a crescut semnificativ în ultimii ani, trebuie sa existe un cadru îmbunătățit pentru tranzacțiile cu numerar, pentru a se da posibilitatea de a utiliza în continuare numerarul ca mijloc de plată, știut fiind faptul ca la nivelul statelor membre există discrepanțe în privința gradului de bancarizare (Romania aflându-se pe ultimul loc). Introducerea serviciilor financiare digitale nu ar trebui să conducă nici la arbitrajul de reglementare, nici la o protecție mai redusă a clienților, la scăderea nivelului de siguranță sau la riscuri la adresa stabilității financiare.
Actuala pandemie Covid -19 a facilitat utilizarea sporită a mijloacelor digitale de gestiune financiară de către consumatori, investitori și instituții financiare. Astfel, în perioada următoare digitalizarea va continua să crească atât ca dimensiune, cât și ca importanță pentru economia Uniunii Europene. Sectorul finanțelor digitale poate contribui în mai multe moduri la rezolvarea efectelor economice ale epidemiei de COVID-19 și ale consecințelor sale pentru cetățeni, IMM-uri și alte întreprinderi și servicii financiare, întrucât epidemia de COVID-19 a demonstrat, într-o măsură diferită de la un stat membru la altul, potențialul pe care îl oferă finanțarea digitală atât pentru consumatori, cât și pentru economie.
Pandemia de coronavirus a dus însa și la provocări globale de neegalat, fiind vizibilă la nivel European o creștere a nivelului de fraude online și de criminalitate cibernetică. Această evoluție este legată de noile tendințe și schimbări ale comportamentului financiar al consumatorilor și al operatorilor economici, adesea nefamiliarizați cu platformele și regulile din mediul online. În acest context, este important ca pe lângă un cadru legal bine pus la punct, să fie dezvoltate soluții tehnologice pentru combaterea acestor tipuri de infracțiuni financiare.
La nivel național, a fost întărită legislația privind prevenirea și combaterea spălării banilor. Pe 15 iulie 2020 a intrat in vigoare OUG nr. 111/2020 care asigură transpunerea în dreptul intern a prevederilor Directivei (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE, prin modificarea Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.
Ce aduce în plus acest cadru nou cadru legal în privința operațiunilor financiare digitale?
a) Monede virtuale
Pentru prima dată în legislația din România sunt definite monedele virtuale ca fiind o reprezentare digitală a valorii acceptată de către persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb (care nu este emisă/garantată de o bancă centrală sau de o autoritate publică, nu este în mod obligatoriu legată de o monedă instituită legal și nu deține statutul legal de monedă sau de bani), precum și furnizorul de portofel digital care reprezintă o entitate care oferă servicii de păstrare în siguranță a unor chei criptografice private.
Conform noilor prevederi, Autoritatea pentru Digitalizarea României va emite un aviz tehnic pentru furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare și furnizorii de portofele digitale. Procedura de autorizare și/sau de înregistrare, precum și procedura de acordare și retragere a avizului tehnic se va stabili prin hotărâre de Guvern.
b) Beneficiarul real – Conform noilor prevederi, declarația privind beneficiarul real poate avea atât formă autentică, certificată de avocat sau dată în fața reprezentantului oficiului registrului comerțului, cât și de înscris sub semnătură privată ori formă electronică.
c) Entități raportoare – OUG nr. 111/2020 extinde sfera entităților raportoare prin includerea furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare precum si a furnizorilor de portofele digitale.
d) Obligații de raportare – în cazul instituțiilor emitente de monedă electronică și instituțiilor de plată care își desfășoară activitatea prin agenți sau distribuitori, obligațiile de raportare prevăzute de Legea nr. 129/2019 le revin exclusiv instituțiilor emitente de monedă electronică și instituțiilor de plată persoane juridice române și punctelor unice de contact stabilite pe teritoriul României pentru instituțiile emitente de monedă electronică și instituțiile de plată persoane juridice străine.
e) Măsuri de cunoaștere a clientelei – cu caracter de noutate este reglementarea aplicării măsurilor standard de cunoaștere a clientelei pe baza unui proces de identificare sigur, la distanță sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat la nivel național de către Autoritatea pentru Digitalizarea României.
In acest context în care dinamica pieței se schimbă rapid, pe fondul adoptării de tehnologii inovatoare și a accelerării digitalizării, este esențial ca instituțiile financiare și nefinanciare să conștientizeze riscurile AML & KYC în sectorul lor de activitate, să-și adapteze procesele interne, să asigure instruirea temeinică și periodică pentru toți angajații relevanți in scopul prevenirii si controlării unor riscuri asociate.
Serviciile juridice specializate, acordate de juriști cu pregătire in domeniu, reprezintă o soluție eficientă in vederea elaborării cadrului de reglementare internă, precum și pentru a raspunde nevoilor de instruire pentru salariații din front-office.
Articolul a fost publicat în newsletter-ul AAFBR, în cursul lunii februarie 2021
