Aderarea României la Uniunea Europeană, în anul 2007, a reprezentat o șansă istorică pentru țara noastră, beneficiile apartenenței la familia europeană fiind incontestabile. Oportunitatea de a deveni parte a celei mai mari piețe unice din lume, alături de consolidarea reformelor economice și politice, realizate după 1989, precum și accesul la fondurile structurale destinate dezvoltării reprezintă pentru țara noastră o fereastră de deschidere atât din punct de vedere economic, dar și social.
Produsul intern brut al României a cunoscut o creștere susținută în ultimii 20 de ani. Dacă în intervalul 2000-2006, perioadă în care țara noastră s-a aflat în anticamera aderării la Uniunea Europeană, produsul intern brut al României a înregistrat o creștere de la nivelul de 40 miliarde euro (anul 2000), la 98 miliarde euro (anul 2006), în 2007 România a înregistrat un produs intern brut de 124 miliarde euro. Între anii 2001-2008, evoluția PIB s-a realizat în salturi, având evoluții pozitive, în 2008 înregistrându-se un nivel al PIB-ului de 140 miliarde euro. Începând cu anul 2009, sub efectul crizei economico-financiare mondiale, s-a declanșat diminuarea creșterii economice.
Criza economică declanșată în 2008 a avut repercusiuni grave asupra economiei Uniunii Europene și îndeosebi asupra celei românești, în anul 2009 România a înregistrat o scădere cu -7,1% a PIB. Au fost necesari patru ani pentru ca PIB-ul să revină la valoarea înregistrată în 2008. Anul 2013 a consemnat o valoare mai ridicată decât cea din 2008, anume 141 miliarde euro.
Ce mai ridicată valoare a produsului intern brut s-a înregistrat în 2019, an în care economia românească a generat un PIB de 223 miliarde euro. Din cauza crizei economice, PIB-ul României a scăzut în 2020 până la 211 miliarde euro. Conform proiecțiilor, în 2022, valoarea acestuia va reveni la nivelul înregistrat în 2019.
*Valoarea produsului intern brut pentru 2021 și 2022 este anticipată conform proiecțiilor
Pentru intervalul 2000 – 2019 se observă că produsul intern brut s-a majorat de 5,4 ori și deși este considerată o condiție necesară a dezvoltării unui stat, creșterea PIB-ului nu arată nivelul de bunăstare al oamenilor.
Pandemia declanșată de noul coronavirus reprezintă un șoc enorm pentru economii, atât în UE, cât și la nivel mondial, cu consecințe grave din punct de vedere socioeconomic. Deși contracția înregistrată de economie în 2020 pare mai puțin gravă decât se estimase inițial, incertitudinea la un nivel înalt, având în vedere evoluția recentă a pandemiei, iar producția nu va reveni la nivelurile de dinainte criză până la sfârșitul anului 2022. Se estimează că deficitul bugetar va crește semnificativ, deoarece efortul necesar pentru combaterea crizei se adaugă derapajelor fiscale din trecut.
PIB-ul a scăzut cu 4,5%, comparativ cu 2019, în primele 6 luni din 2020. Măsurile stricte de controlare a răspândirii coronavirusului, din timpul stării de urgență, au avut un impact negativ asupra cheltuielilor de consum. În plus, cererea externă slabă a încetinit producția de bunuri, ceea ce a afectat negativ volumul exporturilor.
Pe măsură ce declinul importurilor a fost oarecum mai puțin puternic, soldul balanței comerciale a continuat să se deterioreze. Valoarea deficitului comercial a depășit 18,5 miliarde euro la nivelul anului 2020. Pentru 2021, gradul de incertitudine în legătură cu evoluțiile economice este ridicat, atât local, dar și la nivel global, incertitudine cauzată de modul în care economia va fi afectată de creșterea numărului de infecții cu Covid-19 și restricțiile ce pot fi introduse pentru stoparea răspândirii coronavirusului, dar și gradul de vaccinare al populației împotriva Covid-19.
În 2020 România a înregistrat o scădere economică moderată, de -3,9%. În 2021, economia va înregistra o creștere a PIB de 3,3%, iar în 2022 va crește cu 3,8%.
Consumul privat ar trebui să se redreseze treptat, în paralel cu eventuala relaxare a măsurilor de distanțare socială, în 2021 și 2022. În următorii doi ani investițiile în economie, în special în infrastructură, realizate atât din fonduri europene, dar și de la buget, să contribuie la formarea PIB și să permită corectarea deficitelor cronice macroeconomice.
