Cu toții am citit știrea privind faptul că analfabetismul funcțional este prezent la un nivel de 42% în România sau că decidenții politici nu știu sau nu pot realiza aspecte simple în această direcție. Cum am putea schimba însă acest lucru?
Consider că educarea clasei politice și stabilirea unor bariere educaționale în ascensiunea acestora în posturi de decizie ar ajuta semnificativ acest domeniu, de altfel, sărăcit atât de fonduri, dar mai ales de specialiști. Aleșii locali și pentru Parlament ar trebui sa îndeplinească câteva minime condiții pentru a fi acceptați candidați. Mă refer la condiții de integritate sau eligibilitate.
Pe lângă condițiile de eligibilitate, ar trebui inclusă și o condiție privind nivelul educației
Probabil, vor fi persoane care se vor împotrivi acestei condiții, punând pe masă dreptul constituțional al fiecăruia de a participa la alegeri. Argumentul la acest aspect este acela al actului ulterior de decizie. Cu siguranță, s-a observat nivelul redus al actului de educație în România, nu neapărat datorită situației create de Covid. Dacă privim statisticile, putem observa că acest declin a început de mai bine de 10 ani. Analfabetismul funcțional este la un nivel înalt.
Pentru candidații la funcția de primar condiția ar fi să dețină cel puțin studii universitare. Pentru consilierii locali cel puțin examenul de bacalaureat
Primarul ales ar fi indicat să urmeze un curs de cel puțin 6 luni în care să învețe fundamentele administrației. Ar trebui să învețe elaborarea și gestionarea bugetului local. Dar și elemente legislative aplicabile administrației locale. Din experiență știu că Institutul Național de Administrație are specialiști în măsură să elaboreze și să susțină astfel de cursuri, iar în condițiile actuale acestea se pot susține online. Acest aspect îl susțin în favoarea intereselor cetățeanului și, evident, să nu mai întâlnim situațiile pur românești ”a semna precum primarul”.
Referitor la candidații pentru Parlament. S-ar putea introduce tot o condiție privind studiile, și anume studii post-universitare. Dar și urmarea unui curs de administrație publică centrală
Sunt atâtea știri în care toată lumea este nedumerită și intrigată de faptul că mulți dintre cei ajunși în Parlament nu știu să pună pe hârtie o descriere oficială, darmite să elaboreze articole de legi. Se poate face foarte ușor un mic studiu de caz pe legislativul precedent, în care să se coreleze nivelul de educație și/sau specializare a membrilor Parlamentului și inițiativele legislative. Și cu mica rezervă, ca sa nu spun procent de eroare pentru cei cărora angajează personal pentru a li se elabora astfel de inițiative.
Pentru a avea o schimbare reală, ar trebui ca aceste studii și cursuri să fie făcute de instituții acreditate care să fie în măsură atât să transmită cunoștințele necesare cât și să poate evalua în mod profesionist nivelul atins de cei care le urmează
Trebuie evitată transformarea acestei propuneri într-un alt “pas/nivel/obstacol” care să fie bifat de viitori aleși/politicieni în tradiționalul mod românesc “merge și așa….”.
Poate educația/școala românească să ofere asemenea “calificare”?
Cel mai probabil că da. Dar nu în totalitatea sa și ar trebui făcută în primă fază a analiză a centrelor de unde această schimbare/educare a prezentei și viitoarei clasei politice poate începe. analfabetismul funcțional afectează 42% din populație.
Ca model de aplicabilitate se poate utiliza exemplul administrației franceze
În acest caz se poate observa faptul că sunt foarte puține cazuri în care se accede în administrația publică centrală franceză fără să fi finalizat cursuri de specialitate la École Nationale d’Administration, pe lângă alte condiții de competență.
Motivele susținerii propunerilor de mai sus sunt multiple
În primul rând, am avea o administrație locală și centrală mai responsabilă, profesională și eficientă. Apoi, aleșii vor pune accentul pe educație și pe importanța educației pentru generațiile viitoare, alocând fonduri suficiente pentru elaborarea proiectelor de educație, plecând din rural până la nivel urban.
