Project managementul pentru proiectele din România și mai ales pentru proiectele de mediu cu finanțare națională este o adevărată provocare. Mulți dintre cei care vor să lucreze în domeniu încep prin a studia și a finaliza cursuri de specialitate din domeniu cum ar fi AgilePM, Prince@2 sau Scrum Master. Realitatea din teren, îmbinată cu modul românesc de a face project management obligă orice manager de proiect să aleagă părțile din metodologiile menționate anterior care se pot aplica atât cadrului legal din România, dar mai ales accepțiunii mentalului românesc.
Coordonând proiectele de la Administrația Fondului pentru Mediu am constatat că este nevoie de o adaptare la specificitatea instituției, dar, mai ales, la tipologia ghidurilor de finanțare care, de cele mai multe ori sunt rigide și solicită diverse mecanisme de verificare suplimentare, făcând dificilă adoptarea unui anume stil de project management recunoscut internațional.
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu instituția, aceasta încasează diverse taxe (taxa de mediu, taxe pe ambalaje etc.) și finanțează ulterior proiecte de alimentare apă și canalizare, împăduriri, înființare/reabilitare parcuri, instalare panouri fotovoltaice etc., beneficiari fiind autorități publice locale și persoane fizice.
Probabil că cea mai notabilă caracteristică a proiectelor din cadrul AFM este că în toată schema respectivă sunt mult mai mulți stakeholderi decât pot fi identificați inițial, mai ales acei care nu sunt vizibili de la începutul proiectului. Din punct de vedere al definiției stakeholder-ilor: sunt acei care pot fi afectați într-un fel sau altul de o decizie a proiectului. Astfel, pot fi considerați ca și stakeholderi ai proiectelor coordonate, șeful instituției, ministrul Mediului, președinți de Consilii Județene sau parlamentari direct implicați în proiectele din zona de interes.
Mai departe, analizate structurat reiese faptul că există două tipuri de beneficiari: primăria – parte a contractului de finanțare, populația din comuna unde se implementează proiectul, dar și firma ce execută lucrarea. Cât privește analiza pilonilor principali de transparență, inspecție și adaptare aferente Scrum Master, acestea erau implementate aproximativ jumătate din valoare.
Datorită specificității proiectelor, dar și a interferențelor nedorite, atingerea obiectivelor de calitate ale direcției s-a bazat în cea mai mare parte pe echipă. Câștigarea încrederii membrilor echipei (echipă deja formată de mulți ani și rodată de prea multe implicații politice), a reprezentat o provocare încă de la preluarea direcției. Specificitatea în această situație constă în faptul că, angajații instituției (ca în marea majoritate a instituțiilor publice) nu pot fi sancționați decât cu o documentație consistentă adresată Comisiei de Disciplină. Așadar, managementul resursei umane s-a bazat, în principal, pe însușirea culturii organizaționale existente și utilizarea ei ca instrument în coordonarea direcției și reorientarea atenției către oameni și nevoile acestora.
Aplicarea principiilor de project management devine, în multe cazuri, insuficientă datorită situației din teren. Astfel, utilizarea principiilor generale de diplomație, mediere între părți, dar și păstrarea obiectivității și a statutului de finanțator a fost o altă provocare (în principal, la proiectele de alimentare cu apă și canal). În astfel de situații, se resimte necesitatea unei implicări mai mari a project managerilor care gestionează proiectele, din punct de vedere a finanțatorului, în vederea deblocării situațiilor apărute și continuarea proiectului în parametrii stabiliți inițial. Medierea între primărie și executantul lucrării a unui proiect blocat a reprezentat, de cele mai multe ori, leitmotivul discuțiilor.
Un ultim punct din prezentul articol, dar la fel de important ca toate celelalte menționate anterior, ar fi acela că implementarea proiectelor de mediu este de multe ori mai anevoioasă.
Nevoia de educație, de conștientizare și de responsabilizare pentru protecția mediului se resimte, iar acest aspect este reflectat de evoluția și implicarea cetățenilor în viața de zi cu zi. Proiectele de mediu au o anumită specificitatea, și anume că implică cetățeanul, se intersectează cu multe domenii de activitate economică și influențează alte tipuri de proiecte de finanțare.
Managementul strategic în instituțiile publice poate fi soluția care poate să răspundă într-un mod rapid și complet tuturor cerințelor sociale care apar pe măsura ce societatea evoluează. O viziune pe termen mediu și lung ar fi de dorit, atât în vederea satisfacerii intereselor cetățeanului, dar și angajaților instituțiilor publice, în vederea stabilirii unor strategii specifice desfășurării în bune condiții a activității. Mai mult, este necesară o mai mare flexibilitate la schimbare a instituțiilor publice, îndeosebi a AFM care este oricum mai atipică decât altele, din punct de vedere al abordării asupra resursei umane și a implementării proiectelor.
Aplicabilitatea unei strategii de project management anume în instituțiile publice și îndeosebi în cadrul Administrației Fondului pentru Mediu poate fi extrem de complicată, datorită legislației și rigidității unor proceduri, însă preluarea elementelor esențiale și adaptarea acestora la specificitatea fiecărei instituții ar putea fi cheia unui management mai eficace și eficient.
