În conjunctura actuală, când sectoare întregi ale economiei sunt afectate, unele din ele chiar profund, prima preocupare pentru consiliile care administrează companiile industriale, societăți pe acțiuni aflate în dificultate sau în pragul ei, ar fi să-și asigurare continuitatea afacerii în afară insolvenței, prin reorientare, redimensionare sau reproiectare totală sau parțiala a activității.
Din păcate, chiar dacă au strategii adaptate la contextul general al mediului de afaceri, multe dintre consiliile de administrație nu se asigura întotdeauna că managementul executiv este potrivit pentru implementarea acestora!
În această cauza își au originea multe probleme dintr-o companie, indiferent de mărimea ei! Managerii care conduc și fac performanță în perioadele dintre crize, nu sunt în unele cazuri potriviți pentru perioadele turbulențe, pentru asigurarea tranziției fără probleme fiind nevoie de un alt tip de manager!
Scăderea vânzărilor, creșterea stocurilor, creșterea costurilor, dificultățile privind finanțarea, degradarea generală a indicatorilor financiari, sunt semne că este timpul acțiunilor, amânarea deciziilor însemnând inevitabil, tobogan spre insolvență.
Ce ar fi de făcut? În primul rând, administratorii să-și aleagă în structurile de management oameni potriviți pentru implementarea restructurării. |Să se asigure că aceștia au expertiză și experiență în situațiile de criză, că dețin metodologii și nu conduc empiric, că au în lucru mai multe scenarii și că obiectivele operaționale și tacticile lor pe termen scurt sunt adaptate la contextul general al mediului de afaceri.
Ar fi de menționat că restructurarea afacerilor pornește în principal de la administratori iar elaborarea și implementarea cu succes a planurilor de restructurare cade exclusiv în sarcina echipelor de management mandatate în acest sens.
Dat fiind viteză cu care se degradează indicatorii financiari ai unei companii aflate în dificultate, echipa potrivită ar fi cea care poate repune compania peste pragul de rentabilitate în exploatare într-un termen cuprins între 3-6 luni! După acest interval de timp, insolvență va putea fi evitată doar de către proprietarii afacerii, prin completarea deficitului de cash din alte surse.
Așadar, ar fi nevoie că administratorii să-și îndrepte atenția mai mult că niciodată împreuna cu managementul executiv, spre interiorul organizațiilor și să-și echilibreze cashflow-ul prin eficientizarea activităților de baza (core-business) care generează vânzări, profit și lichidități imediate, prin închiderea celor generatoare de pierderi, prin renegocierea contractelor cu clienții și furnizorii, prin valorificarea stocurilor și a activelor non-core, prin ajustarea cheltuielilor cu muncă vie și nu în ultimul rând prin identificarea și dezvoltarea unor noi linii de business în acord cu cerințele pieței de astăzi.
Studiile efectuate până în prezent, arată că în 2020 măsurile fiscale și legislative au fost adoptate în principal pentru păstrarea locurilor de muncă și eșalonarea datoriilor la stat, iar o parte însemnata dintre manageri încă așteaptă să vadă ce e de făcu și ce pot face alții pentru ei, în loc să privească în viitor și să acționeze fără întârziere.
În acest context este important că managerii să-și schimbe abordarea, să ia decizii curajoase, să înțeleagă că această perioada dificilă reprezintă calea cea mai rapidă spre găsirea sensului și că pandemia este cel mai bun moment pentru identificarea oportunităților viitoare pentru companie. În perioadele turbulențe, managerii potriviți anticipează, fac scenarii, se consulta cu echipa, aleg opțiuni, caută soluții, iau decizii, acționează ni viteză și urmăresc atent fluxul de numerar al companiei.
Încurajator e faptul că în piața vedem deja o serie de manageri care au trecut de primul pas al restructurării și caută că firmele lor să devină sustenabile pe termen lung, să fie mai puțin dependente de forța de muncă vie, să treacă la digitalizarea proceselor interne și la implementarea unor soluții de automatizare/robotizare în producție și roboți software în departamentele suport, pentru a elimina riscuri similare în viitor, generate de situații sanitare neprevăzute.
Aceste companii sunt cele care vor prosperă și care vor lasă o amprenta adâncă în viitor indiferent de sectorul de activitate în care activează, mai mult sau mai puțin afectat în prezent.
