“Drepturile tale de participant la Pilonul II pot fi influențate de decizii politice precum înghețarea valorii procentului din venitul brut aferent contribuției la fondul de pensii, blocarea parțială sau integrală a virării acestei contribuții sau naționalizarea sumelor acumulate până acum în conturile viitorilor pensionari. De aceea, este important să urmărești permanent ce se întâmplă cu pensia ta și să te implici activ în demersurile de economisire suplimentară pentru un trai decent la bătrânețe.” Sursa Hotnews.ro, 12 aprilie 2017.
Acesta reprezintă un extras dintr-o scrisoare de informare transmisă de către un administrator de pensii private Pilon II către contributorii la fondul de pensii Pilon II administrat de acesta și anticipa extrem de bine masurile ce au fost luate în 2017 și 2018, masuri care ar fi condus de-facto la naționalizarea fondurilor private de pensii Pilon II. Aceasta încercare de naționalizare a guvernului anterior a fost, probabil, unul dintre evenimentele economice locale principale ale anului 2019.
În același sens a fost și mesajul Comisiei Europene, în Raportul de Țară pentru Romania din 2018: “reforma Pilonului II de pensii are potențialul de a afecta negativ sustenabilitatea sistemului de pensii și performanța pieței de capital”.
Revenind la extrasul de mai sus:
- Valoarea procentului din venitul brut aferentă contribuției la fondul de pensii, nu numai că a fost blocată, dar chiar a fost redusă, în pofida prevederilor legale care menționau și menționează un procent de 6% din venitul brut ca și contribuție la fondul de Pilon II;
- Pentru anumite categorii (angajații din construcții) virarea contribuției a fost blocată și a fost dată în numerar angajaților;
- Naționalizarea ar fi survenit prin efectele OUG 114/2018 care a redus veniturile administratorilor fondurilor de pensii Pilon II și în același timp a majorat, de până la 10 ori, cerințele de capital ale administratorilor acestor fonduri. Aceste măsuri conduceau la eliminarea de pe piață a administratorilor fondurilor de pensii, activitatea lor nemaifiind viabilă din punct de vederea economic.
Prima măsură împotriva fondurilor de pensii Pilon II a venit la începutul anului 2018. Atunci contribuția la Fondurile de pensii Pilon II a fost redusă de la 5.1% la 3.75%, deși legea, care este încă în vigoare prevede majorarea treptată a contribuțiilor la 6% din venitul brut. Această măsura a venit concomitent cu “revoluția fiscală” prin care au fost transferate de la angajator la angajat plata asigurărilor sociale, măsură care, în sectorul public, și o parte din cel privat a condus la majorarea salariului brut. Consecințele acestor modificări pentru Pilonul II au fost: scăderea contribuției la Fondurile de pensii Pilon II cu aproximativ 12%, ceea ce se traduce (conform estimărilor prezentate în acea perioadă de APAPR) la o scădere a pensiei viitoare din Pilon II de aproximativ 20%.
Comisia Europeană nota în Raportul de Tara al României ”Reducerile recente ale contribuțiilor la fondurile de pensii din Pilon II au fost declanșate de necesitați fiscale pe termen scurt și nu de cele de performanța (a Pilonului II). Această modificare va reduce deficitul fiscal pe termen scurt, deoarece Pilonul II de pensii este clasificat în afara sectorului administrației publice. Însă, acest câștig fiscal se disipa pe termen lung deoarece contribuțiile deviate de la Pilon II vor fi însoțite de obligația de plată a pensiilor publice viitoare. Mai mult, această reversare are ca rezultat un venit de pensionare mai puțin diversificat. Ar putea avea și un efect negativ asupra dezvoltării piețelor de capital.”
Apoi, în august 2018, prin legea pensiilor a fost introdus un comision, pe care îl plăteau administratorii fondurilor de pensii Pilon II, către Casa de Pensii de 0.5% din contribuții, pentru serviciul prestat de acesta din urma de transfer al fondurilor de la contributori la fondul de pensii.
Apoi a venit OUG 114/2018
Unul din modurile prin care statele intră în default este “eliminarea” creditorului pe motiv ca aceste este vinovat de ceva, iar statul se simte “obligat” să intervină. Asemenea exemple sunt prezentate în cartea “This Time is Different” scrisă de doi profesori de la Universitatea Harvard, Carmen Reinhart și Kennet Rogoff.
De exemplu, în evul mediu, i se găsea o vina creditorului și acesta era, de cele mai multe ori executat (ars pe rug, trimis la ghilotina etc.). Asemenea forme de “restructurare” a datoriilor erau practicate si de monarhii francezi, care executau creditorii majori locali. De exemplu, ministrul de finanțe francez între anii 1768 – 1774, Abbe Terray, chiar a opinat ca guvernele trebuie sa între în default cel puțin odată la 100 de ani pentru a restabili echilibru (numai creditor sa nu fii atunci când monarhul se hotăra să intre în default). Un alt exemplu este regele Henry VIII al Marii Britanii, care, în secolul XV a naționalizat toate proprietățile (terenuri) ale Bisericii Catolice. Asemenea confiscări, adesea acompaniate de execuții, se califică ca renegări ale datoriilor financiare ale monarhilor.
În perioada moderna, în general, nu se mai practică execuțiile (în secolul XX au mai fost practicate de statele comuniste, naționalizările fiind acompaniate de executări sau trimiteri la închisoare a foștilor proprietari). Însă guvernele “găsesc” încălcări ale normelor morale (de exemplu “lăcomia”) sau legale are creditorilor sau ale companiilor care au lichidități, iar apoi se simt îndreptățite să vină cu legi “stricte” prin care naționalizează (în general fără să folosească cuvântul “naționalizare” în actele normative) sau extrag (prin diverse noi taxe) lichiditățile din acele companii private.
Exemple:
Venezuela. Președintele Chavez a introdus o serie de măsuri populiste cum sunt: plafonarea prețurilor, introducerea subvențiilor și naționalizarea (ca urmare a unei greve în industria de petrol și gaze) activelor deținute de companiile străine, cum au fost proiectele de exploatare de petrol deținute de ExxonMobil și ConocoPhillips.
Polonia. Sub pretextul că finanțarea de către guvern a sistemului public de pensii a condus la creșterea datoriei publice, guvernul polonez a naționalizat (prin înjumătățirea valorii nominale a obligațiunilor deținute de fondurile de pensii poloneze) activele deținute de
În România în aceeași categorie se încadrează OUG 114 din 2018. Deficitul bugetar era în creștere datorită politicilor populiste. Sub pretextul “lăcomiei” creditorilor (industria bancară și fondurile private de pensii) și a companiilor tradițional cash-rich (energie, telecom), guvernul a introdus o ordonanță de urgenta, care în forma inițială:
- Decapitaliza sistemul bancar printr-o taxă pe activele băncilor;
- Naționaliza fondurile de pensii private Pilon II prin impunerea de cerințe de capital extreme;
- Plafona prețurile și în același timp impunea o taxă pe cifra de afaceri a companiilor din industria de petrol și gaze;
- Introducea o taxă pe cifra de afaceri și mărea puternic prețul de reînnoire a licențelor pentru companiile din industria telecom.
În ceea ce privește sistemul bancar, măsurile principale au fost reversate imediat, altfel riscul era foarte ridicat ca România sa fie retrogradată de către agenția de rating Standard and Poors in categoria nerecomandată investițiilor (junk). Însă prevederile referitoare la fondurile de pensii au rămas valabile pana în mai 2019.
În ceea ce privește Pilonul II de pensii private, prevederile OUG ar fi condus la naționalizarea de-facto a fondurilor private de pensii prin eliminarea de pe piață a societăților de administrare. Ulterior au fost emise acte normative care ar fi facilitat trecerea în administrare (de către instituțiile statului) a activelor acumulate în Pilonul II de pensii.
Situația de naționalizare de facto a fondurilor private de pensii era cauzată de combinația a două măsuri: reducerea drastică a veniturilor administratorilor de fonduri private de pensii și majorarea exponențială a cerințelor de capital a administratorilor fondurilor de pensii private Pilon II.
Reducerea veniturilor administratorilor s-a realizat prin plafonarea la 1% (de la maxim 2,5%) a comisionului aplicat contribuțiilor lunare. Însă cea mai mare parte a acestui comision a fost direcționată către instituții ale statului: 0,5% a fost direcționat către Casa Națională de Pensii, iar 0,3% (redus ulterior la 0.25%) către Autoritatea de Supraveghere Financiară. Astfel administratorul fondului de pensii Pilon II rămâne doar cu 0,2% din comisionul aplicat. Din acest comision trebuie sa suporte cheltuielile de administrare, precum și costul tranzacțiilor necesare în administrarea portofoliului fondului de pensii.
Asemenea rată de taxare a veniturilor (pana la 75%) nu mai este întâlnită în economie; nici măcar la produsele din tutun.
Mai mult, în ceea ce privește comisionul anual de administrare, acesta este legat de rata inflației, rată care a inregistrat o volatilitate ridicată în ultimii ani, tocmai datorită politicilor fiscale expansioniste. Însă, în situațiile de majorare a ratei inflației, randamentele fondurilor de pensii vor scădea (deoarece majorarea ratei inflației conduce la creșterea ratelor de dobânda și implicit la scăderea valorii de piață a obligațiunilor) și, prin urmare comisionul anual de administrare perceput va scădea. Motivul este faptul ca aproape 70% din portofoliile fondurilor de pensii sunt investite în instrumente purtătoare de dobândă fixă (în special titluri de stat). În cazul majorării ratei inflației, curba de randament se va deplasa în sus (ratele de dobândă vor creste). Prin urmare, marcarea la piață a portofoliului de obligațiuni deținut de fondurile de pensii va înregistra o pierdere de valoare.
Cerințele de capital au fost crescute exponențial, conform OUG ajungând și la 10% din contribuțiile totale (de până la 10 ori mai mari decât anterior OUG 114).
Cerințele de majorare a capitalului au survenit în condițiile în care:
- Portofoliul fondurilor de pensii, are un risc redus: aproape 70% din deținerile acestora sunt în titluri de stat și în depozite pe piața monetară. Aceste instrumente au un risc redus.
- Fondurile private de pensii Pilon II, prin lege, au o politică de investiții prudentă.
- Administratorii fondurilor private de pensii constituie provizioane tehnice.
- Administratorii fondurilor private de pensii contribuie, din propriile venituri, la un fond de asigurare al pensiilor (similar cu Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar).
- Fondul de pensii este complet segregat de administratorul fondului, iar evaluarea la piață a fondului este realizată de către o instituție de depozitare (care nu are voie sa fie din același grup cu administratorul fondului de pensii).
Cerințele de capital pentru administratorii fondurilor de pensii Pilonul II erau extreme și comparativ cu cerințele de capital pentru fondurile de pensii private Pilon III. Iar cele din urmă fonduri au și un grad de risc mai mare.
Combinarea celor doua măsuri avea potențialul de a face activitatea administratorilor de fonduri neviabilă economic și conducea la eliminarea de pe piață a acestora.
Mai mult, print-o noua OUG, Guvernul dorea (în varianta de propunere) sa stabilească cine le va administra (special) în cazul în care administratorii se retrăgeau de pe piață – și anume o instituție publică (Fondul de Garantare). Însă în varianta finală a actului normativ a dispărut acea prevedere.
Apoi, printr-o altă ordonanță de urgență Guvernul a făcut opționale contribuțiile la Pilonul II de pensii. “Opțiunea” este unidirecțională în sensul că se putea “opta” doar transferul contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I, nu și invers. Însă această măsură a avut un efect extrem de mic în mutarea contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I. Ceea ce arată încrederea in sistemul privat de pensii. Rezultatul era de așteptat având în vedere și că cel care opta pentru Pilonul I primea “puncte de pensie” (puncte care sunt stabilite prin lege, însă nimeni nu poate garanta ca acele legi vor mai fi în vigoare în 20-30 de ani) comparativ cu, în cazul Pilonului II, unități de fond în conturi individuale, care sunt proprietatea participantului și produc și randament pentru acesta. Mai mult, față de Pilonul II, care produce randament, Pilonul I este de fapt o taxa, contribuitorul primind înapoi in jur de 40% din contribuțiile realizate în timpul vieții active. Ca urmare numai 400 de persoane, din cei 7.3 milioane de participanți, au optat pentru transferul contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I.
Apoi, în a doua parte a lunii mai, Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență 38/2019 prin care reduce cerințele de capital, de la până la 10% din contribuțiile totale la 8% din contribuțiile din anul anterior. Astfel, față de situația anterioară OUG 114/2018, capitalul administratorilor fondurilor de pensii Pilon II aproape se dublează. În condițiile în care riscul din portofoliile fondurilor a rămas același. Însă capitalul poate scădea dacă riscul din portofoliul fondurilor de pensii Pilon II este majorat (de exemplu prin participare în proiecte de parteneriat public-privat).
Efectul nociv asupra sistemului de pensii private s-a văzut la finalul anului 2019, când administratorii fondurilor de pensii au trebuit să își dubleze capitalul în condițiile în care au arătat pierderi pentru anul 2019.
De asemenea, prin acea nouă ordonanța de urgență mai erau introduse stimulente în sensul reducerii cerințelor de capital în cazul în care fondurile investesc în parteneriate publice-private.
Însă, dacă din parteneriatul public-privat rezultau obligațiuni sau acțiuni cotate, acestea puteau fi achiziționate de către fondurile de pensii și pe legislația anterioară. Este adevărat, fără un beneficiu la cerința de capital. Însă, mai este o posibilitate, și anume investiții în acțiuni necotate (permise de noua ordonanță). Aceste instrumente sunt însă foarte riscante și greu de evaluat (nefiind disponibil un preț public pentru acțiune). În cazul investițiilor în aceste instrumente (acțiuni necotate) practic s-ar ajunge la o situație atipică, contraintuitivă, invers decât susține teoria financiară și bunele practici de management al riscului: și anume atunci când este crescut riscul pentru contributorul la Pilonul II, scade cerința de capital pentru administrator – de aici și un potențial conflict de interese. Și nu ar fi în favoarea contributorilor la Pilonul II de pensii.
Acum prevederile OUG 114/2018 sunt anulate. Astfel:
- Posibilitatea de transfer al contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I este eliminată. Extrem de puțini contributori la Pilonul II își exercitaseră această opțiune (400 de persoane din 7.3 milioane)
- Cerințele de capital pentru administratorii fondurilor de Pensii Pilon II revin la valoarea anterioară emiterii OUG 114/2018
- Comisionul anual care va depinde de rata inflației din ultimii 5 ani, comparativ cu ultimii 2 ani în prezent. Aceasta comparație face sens din punct de vederea economic deoarece rata inflației se comportă diferit pe parcursul unui ciclu economic (care durează în medie 5 ani). De asemenea randamentele activelor se comportă diferit pe parcursul unui ciclu economic.
- Comisionul la subscrierile noi. Acesta este în prezent de 1%, iar din acesta 0.75 puncte procentuale (adică 75% merg către instituțiile statului). Acest comision a fost modificat în sensul reducerii comisionului de subscriere la 0.5%, din care 0.15% vor merge către instituțiile statului. În acest mod vor rămâne mai mulți bani participanților la fondurile de pensii Pilon II.
P.S.
Pe data de 27 noiembrie 2020, instanța a anulat, prin hotărâre definitivă, sancțiunile date pentru transmiterea scrisorii de informare de către administratorul fondului de pensii către contributori, prin care îi avertiza asupra riscului de naționalizare a fondurilor private de pensii Pilon II.
