România este o țară care pe hârtie te îmbie să faci afaceri: populație mare, nivel de trai bun la orașe, oameni deschiși și dornici de socializare. Când ajungi la legi, este o mică junglă. Birocrația îngenunchează antreprenorul încă de la început. Ești plimbat de la o instituție la alta fără un fir logic al evenimentelor, fără să știi când ai putea efectiv să începi. Să zicem că vrei să deschizi un restaurant, că tot ne lăudăm cu 400 mii de oameni în HoReCa. Nu primești nicio luminiță din partea autorităților, nu știi exact ce acte și avize ai nevoie sau cum să le obții, cum să amenajezi spațiul, astfel încât să respecți litera legii. Cu diverse „cunoștințe” reușești să deschizi. Cum ai deschis, începi să muncești 12-14 ore pe zi pentru „visul românesc”. Sunt ore în care de multe ori faci de toate: ești ospătar, livrator, jurist și manager. Intri în vârtej și ai iluzia că trăiești mai bine de când ești antreprenor. În fiecare săptămână descoperi o nouă lege pe care trebuie să o respecți și un nou control prin care trebuie să treci. Este un veșnic examen de antreprenoriat, la care vei rămâne veșnic repetent.
Și asta pentru că descoperi că nu poți fi 100% legal, legea nu-ți permite, spun antreprenorii. Sigur se găsește un acoperiș murdar, un cablu care trece pe lângă lemn, un seif de bani fără garanția anti-foc printată sau pur și simplu un vecin binevoitor.
Legile se bat cap în cap, sunt stratificate, se contrazic și în practică nu pot fi aplicate. Te pot salva clienții sau din nou „cunoștințele”, sus puse. De fapt sunt legi nescrise care te ajută să supraviețuiești. Mimăm fericirea. Alternativa este să fii veșnic amendat.
Cel puțin 12 instituții de control trec pragul oricărui antreprenor din București care are o minimă interacțiune cu publicul, cele mai importante sunt: 1. Primăria de sector (Poliția Locală , Disciplina în Construcții, Taxe și impozite), 2. Primăria Capitalei (Poliția Locală a Municipiului București – DGPLCMB), 3. Poliția Română (Poliția capitalei – DGPMB, Direcţia de Investigare a Criminalității Economice sau Poliția economică), 4. Direcția de Sănătate Publică (DSP), 5. Direcția Sanitar Veterinara (DSV) 6. Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București (ITM), 7. Autoritatea Națională de Administrare Fiscală (ANAF), 8. Muzică – Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România – Administrarea Drepturilor de Autor – UCMR – ADA, 9. Muzică – Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), 10. Garda de Mediu, 11. Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) 12. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC).
Se verifică autorizații, avize, contracte, oameni, chiuvete, frigidere, uși, terase, prize. Ceea ce este absolut normal și chiar necesar ca să evităm tragedii. În practică abuzurile se întâmplă des, controale inopinate cu clienți de față, în vârful activității, cu desfășurare de forță – mașini de jandarmi și poliție. Pentru că în fapt se poate verifica orice și niciodată nu știi ce exact ce. Un control devine rutină, dacă nu înțelegi sau nu vrei să “te împrietenești”. Astfel, antreprenorul recurge la un compromis. Cultura compromisului a devenit în România o cultură a supraviețuirii. De la o masa caldă, la jumătate de amendă, aceste lucruri se întâmplă. Unii aleg această cale și lanțul birocratic se scurtează brusc. Mimăm normalitatea.
Eu, Daniela Șerban, cetățean al României, mă întreb de ce suntem pe ultimul loc în Europa la numărul de IMM-uri la 1.000 de locuitori? Am ajuns la fundul sacului bugetului public cu un deficit exploziv. Am risipit banul public pentru consum. Ce punem în loc, cum dezvoltăm? Cum gândim pe termen lung? Cum facem rost de mai mulți bani la buget, pentru țară, pentru români?
Soluțiile miraculoase nu vin peste noapte și nu încap într-un articol.
Ele includ cu siguranță regândirea sistemului de autorizare și funcționare: consiliere înainte de deschidere și pe parcursul activității, digitalizarea proceselor, punct unic de autorizare, control și dialog; regândirea sistemului de control – o singură instituție care centralizează informațiile; digitalizarea și centralizarea informațiilor din registrului unic de control; înăsprirea pedepselor pentru cei care nu se conformează; sistem de protecție a antreprenorilor în fața abuzurilor.
Lansez discuția publică axată pe soluții. Invit la dialog orice parte interesată, antreprenor sau instituție, asociație, patronat, să găsim cele mai bune soluții.
