“Cheltuielile guvernului sunt astăzi considerabil mai mari decât veniturile și orice încercare de a limita cheltuielile și de a crește veniturile, până când se echilibrează bugetul, întâmpină dificultăți politice insurmontabile. În aceste condiții nu există altă soluție decât să punem tiparnița de bani direct sau indirect în serviciul statului și să furnizăm, prin emiterea de bani, acele resurse care altminteri nu pot fi oferite.”
Acest sfat îi aparține lui Ludwig von Mises, “ultimul cavaler al liberalismului”, și a fost rostit după încheierea Primului Război Mondial, când singura metodă de a menține legea și ordinea într-o Austrie șubrezită economic și profund dezbinată politic era să tipărești bani.
Hayek a numit asta “politica disperatului”, a celui care încearcă să țină cu un ultim efort barca pe linia de plutire.
Mises știa mai bine ca oricine consecințele inflației, o politică ce în esență impozitează mascat pe toată lumea, falsifică calculul economic, erodează capitalul și distruge încet-încet fundamentele civilizației. Inflația e ca un drog. Aș face o comparație: inflația este precum lockdown-ul, opțiunea nucleară, atât de periculoasă pentru libertățile cetățenilor, la care trebuie să recurgi doar în ultimă instanță, când situația devine disperată.
Mises sau Hayek nu erau liberali doar în cărți, dar neliberali în practică. Aici e vorba de manifestarea unui discernământ în înțelegerea contextului politic și de evaluarea consecințelor diverselor măsuri posibile.
România este în prezent oarecum în situația Austriei din 1919. Deficitul bugetar va atinge 9%. Acest rezultat survine după ce pe parcursul perioadei de avânt a ciclului economic, când în mod normal guvernele PSD ar fi trebuit să facă economii, așa cum s-a întâmplat de exemplu în Bulgaria sau Cehia, guvernele s-au lansat în cheltuieli populiste, angajând măriri substanțiale de salarii și pensii. Deși economiștii au avertizat că această politică va lăsa România fără spațiu fiscal, adică fără oxigenul necesar pentru a respira exact când va veni criza, avertismentele nu au fost luate în calcul. Bomboana de pe colivă, a venit cea mai urâtă criză din ultimele decenii, din istoria contemporană multora dintre noi.
Dacă ne gândim la cazul Austriei, realizăm imperativul macroeconomic al momentului: CONSOLIDAREA BUGETARĂ. Este foarte greu de făcut, pentru că guvernul trebuie să cheltuiască în continuare bani pentru a menține coeziunea socială acum, când sectoare întregi de activitate sunt puse la pământ de pandemie.
Tocmai de aceea, pentru a nu ajunge în cazul Austriei din 1919-1923 (finalmente, bântuită de hiperinflație), nici măcar în cazul Turciei lui Erdogan, unde lira și-a pierdut jumătate din valoare în ultimii trei ani (ce rimă ironică cu promisiunea PSD de a dubla pensiile în trei ani!) este important să facem orice putem pentru a reduce deficitul bugetar.
Bineînțeles, din această perspectivă, orice promisiune electorală de a reduce taxele, în acest context, este pur machiavelică. Hai să fim serioși.
