Cehii sunt pe cale să ajungă la un nivel de bunăstare superior spaniolilor și italienilor, așa că am pus și România pe grafic, să vedem cum stăm.
Pe scurt, Cehia a realizat o evoluție solidă, în timp ce România mai mult a bătut pasul pe loc.
Oricine este familiarizat cu comparațiile internaționale și cu analiza instituțiilor știe că mentalitatea, cultura, politicile și instituțiile din Cehia au fost net superioare celor din România în ultimii 30 de ani. Ce înseamnă asta? Că cehii au fost mai pro-inițiativă privată, pro-competiție, pro-drepturi cetățenești decât românii. Ca fapt divers, dar ilustrativ pentru respectul față de proprietatea privată și grija față de banul public, un profesor ceh mi-a povestit cum au făcut ei retrocedarea proprietăților bisericești și cum au scos încet-încet clerul de pe statul de plată bugetar.
Calitatea superioară a instituțiilor, evidențiată și de poziționarea constantă a Cehiei cu 20-40 de locuri deasupra României în clasamentul competitivității globale, a promovat investițiile, ceea ce a determinat, mai departe, creșterea economică sustenabilă și “prinderea din urmă” a unor țări occidentale. Astfel, de la căderea comunismului până la mijlocul anilor 2000, rata formării capitalului fost în jur de 20% din PIB în România, dar de circa 30% din PIB în Cehia, o diferență apreciabilă.
Tot ca exemplu al acestei calități instituționale, Cehia a păstrat o macrostabilitate de invidiat, chiar pe parcursul ciclului afacerilor din anii 2004-2009, neavând boom-ul uriaș din România, nici criza aferentă. Atât înainte de criza din 2009 cât și înainte de pandemia actuală Cehia a avut deficite bugetare mici sau chiar surplus (din 2016 încoace), în vreme ce România…
Mai puțină demagogie, asta contează. Mai multă educație. Mai mult echilibru și discernământ politic. Deci, dacă vrem să prindem și noi din urmă Cehia, e simplu. Dar nu ușor.
