În Statele Unite se realizează în fiecare an un studiu foarte interesant care arată performanța înregistrată de investitori vs. performanța fondurilor de investiții și ce vedem an după an este că principalul factor de performanță, indiferent de tipul de fond sau perioada selectată, este comportamentul investitorilor. Mulți investitori, deși setează inițial planuri pe termen lung, ajung să reacționeze impulsiv în anumite momente ale pieței. De exemplu, sa vândă deținerile de acțiuni în aprilie anul acesta, când în marea majoritate a cazurilor strategia cea mai bună era cea de buy&hold, adică să cumperi și să nu încerci să speculezi piața. Conform acestui studiu, investitorul mediu a nimerit corect direcția în 3 din 12 luni, în 2019. Asta înseamnă că se obținea un rezultat semnificativ mai bun dacă dădea cu banul.
Pentru cineva la început de drum cel mai bine ar fi să capete un pic de experiență, să testeze pentru a învăța cum funcționează diferitele tipuri de investiții și poate mai important, pentru a învăța cum reacționează el însuși la fluctuațiile pieței. Eventual poate să își seteze un plan de investiții periodice – de exemplu să investească lunar 100-200 lei in 2-3 fonduri diferite: unul de obligațiuni, unul de acțiuni românești și eventual unul de acțiuni internaționale. Făcând asta va începe sa aibă experiență și va realiza care este gradul lui de confort.
Cu riscul de a mă repeta, însă consider că este foarte important – pe termen scurt piețele financiare, în special cele de acțiuni sunt foarte volatile si câteodată înregistrează evoluții aproape imposibil de înțeles. Pe termen lung însă pot fi destul de predictibile. Din acest motiv este important sa investim în diferite momente (periodic, poate cel mai bine lunar) si sa avem un orizont lung de timp. Până la urmă, rezultatele pe termen lung se obțin cu planuri pe termen lung.
De ce sunt atât de populare fondurile de investiții in Europa de Vest si cum funcționează?
Când investești într-un fond de investiții, investești practic într-un întreg portofoliu de instrumente. Este mult mai simplu și de multe ori eficient să cumperi un singur instrument decât să iți construiești singur un portofoliu similar. De multe ori este chiar imposibil să faci asta (ar trebui o sumă foarte mare pentru a replica un portofoliu, iar anumite instrumente sunt disponibile doar investitorilor instituționali).
În momentul in care selectezi un fond de investiții, de fapt alegi o strategie și o echipă care implementează acea strategie. Banii tăi se pun la comun cu banii altor mii sau zeci de mii de investitori, care au ales aceeași strategie.
De exemplu, dacă ai selectat sa investești într-un fond care investește pe piața de acțiuni din Romania, atunci performanța pe termen lung a acelui fond este dată într-o mare măsura de evoluția acțiunilor listate la bursa de valori București iar rezultatul va fi plus / minus câteva procente, apropiat de cel al pieței pieței de acțiuni./
Strategia este implemetată de o echipă dedicată a administratorului. Se ocupă de cumpărarea și vânzarea de acțiuni, încasarea dividendelor, reinvestirea lor, participarea la AGA, managementul lichidităților, managementul riscului, calcularea performantei precum si alte operațiuni specifice.
Un fond de investiții publică rapoarte zilnice, lunare și anuale Iar gradul de transparență este maxim. În rapoartele anuale se prezintă toate investițiile fondului până la ultimul bănuț. Activele fondului sunt certificate de un depozitar și un custode are grijă de ele. Astfel încât orice investitor poate observa evoluția fondului în care a investit și eventual poate compara cu evoluția altor active financiare sau fonduri.
Cât de des ar trebui să analizez performanța unei investiții si ce ar trebui să fac?
Consider că anual ar trebui realizată o analiză asupra performanței investițiilor efectuate. De multe ori se cade în capcana de a urmări prea des investițiile efectuate și asta generează emoții, fie lăcomie – „uite cât de bine merge investiția X, o să investesc mai mult”, fie frică „a scăzut atât de mult, mai bine vând acum ca să nu pierd și mai mult” iar asta dă complet peste cap planul inițial.
Să presupunem că mi-am făcut un plan să investesc prin intermediul unor fonduri de investiții 60% în acțiuni și 40% în obligațiuni / titluri de stat. Dacă piața de acțiuni crește mai mult în acel an, voi ajunge oricum la finalul anului să am o expunere mai mare în acțiuni decât mi-am setat inițial. Dacă mai și intervin sa cumpăr, voi ajunge cu un portofoliu complet diferit.
De multe ori cea mai simplă strategie este sa reechilibrez periodic înapoi la alocarea propusă inițial (la un an, de exemplu). Păstrând exemplul de mai sus, ar trebui să reduc expunerea pe acțiuni și să cumpăr obligațiuni. Astfel, vând un activ care a înregistrat o performanță bună (deci vând sus) și mă protejez de eventuale fluctuații viitoare.
Exemplul de mai sus este valabil însă doar când investesc in portofolii / fonduri de investiții și nu în active individuale. Când se investește în active individuale atunci trebuie o atenție mai sporită, pentru că vorbim de companii care pot evolua extrem de diferit in timp.
De asemenea, cheia succesului de multe ori este timpul. Compunerea randamentelor pe termen lung este unul din cele mai simple și totodată neglijate concepte din economie. Warren Buffet, poate cel mai de succes investitor din lume, și-a intitulat bibliografia – The Snowball, bulgărele de zăpada, cu referire la efectul dobânzii compuse asupra investițiilor. Lași investițiile să acumuleze și în timp acumularea (efectul investiției) este mai mare decât plasamentul inițial.
