În 1918-1920, în timpul gripei spaniole, s-au infectat circa 500 milioane oameni și au murit poate 50 milioane (conform Wikipedia cifra estimată este între 17 și 100 de mil.).
De Covid-19 s-au infectat până acum pe întreaga planetă aproape 50 milioane oameni, adică de zece ori mai puțin decât de gripă spaniolă, și au murit 1,2 milioane, adică de 40 de ori mai puțin.
Ce înseamnă un secol distanță. Din perspectivă istorică, având în vedere și gravitatea în sine a coronavirusului, este o realizare extraordinară. Și totuși trăim sub impresia că se prăbușește planeta.
Publicul însă pare mulțumit. Populația nu mai vrea lockdown. Am mers pe stradă, am observat micile comunități, am intrat în magazine. Există o stare de acceptare a virusului, oarecum în contrast cu breaking-news-urile zilnice înfricoșătoare din mass media. Cineva punea problema în felul următor: în România moare oricum în fiecare an 1,5% din populație, deci ce mare brânză că rata de mortalitate a covid este, în mare, 1%? Plus că cele două mulțimi se suprapun într-o oarecare măsură.
Toamna nu-i ca primăvara. În primăvară știam puține lucruri despre virus, rata de mortalitate părea mai mare, nu aveam măști și nici un echipament. Nu știam ce medicamente dau rezultate, practic la acel moment s-au făcut experimente pe pacienți. Dacă lăsam epidemia liberă am fi distrus sistemul medical într-o lună de zile iar numărul de victime ar fi fost semnificativ mai mare. Personal am afirmat că lockdown-ul are singura menire de a aplatiza curba, de a întârzia transmiterea virusului până când ne dăm seama ce funcționează, ce nu (acum știm importanța coagulării sângelui, de exemplu), până pregătim spitalele, până învățăm să ne distanțăm social, până punem la punct un vaccin. Vaccinul nu-l avem deocamdată.
Acum suntem incomparabil mai pregătiți, din punct de vedere medical, economic, mental. Aș vrea ca mass media să reflecteze cu mai multă atenție asupra acestui subiect, să pună frână pornirilor instinctuale. Până la urmă, deciziile politice afectează întreaga noastră viață socială, deci nu doar medicii sau biologii sunt cei chemați să decidă, ci și psihologii și economiștii, toți cei cu expertiză în cercetarea socială și nu numai.
Orice politică are costuri și beneficii. Formularea unei politici optime implică să pui în balanță aceste costuri și beneficii; necesită un discernământ politic.
Să întreții o stare de panică, să prezinți doar ideile anumitor persoane, să faci pressing permanent cu întrebarea “Dar pe noi când ne băgați în lockdown, că uite, și în Italia s-a decretat?”. Lăsăm la o parte confuzia cu lockdown-ul din martie), înseamnă practic totuna cu a afirma că guvernul e criminal.
