România a fost și este statul european cu unul dintre cele mai reduse procente în privința muncii de acasă. Înainte de pandemie, țara noastră se situa pe penultimul loc, cu 0.8%, depășită doar de Bulgaria. În timpul acestei pandemii, România a devenit regină absolută, fiind singurul stat cu un procent de sub 20% (sursa). Cauze? Nu vrem, nu înțelegem, nu ne pasă?
Cele mai ridicate procente ale penetrării muncii de acasă au fost raportate în Finlanda (60%), Luxemburg (peste 50%), Țările de Jos (peste 50%), Belgia (peste 50%), Danemarca (aproape 50%), conform aceleiași surse.
Totuși, de ce dăm cu piciorul acestei șanse? Descriu mai jos.
Telemunca, așa cum a fost definită munca de acasă sau de oriunde poate sau își dorește angajatul, este privită cu scepticism. Care să fie cauza, relația de neîncredere dintre management și echipă? Practic, managerul nu crede că echipa sa are capacitatea de a lucra autonom, fără o supervizare prealabilă din partea sa. Să fie capacitatea managerului de a regândi fluxurile de muncă? Într-o cultură a muncii în care totul se bazează pe control și micro-management, iată, nu este decât un pas până la refuzul total al uneltelor menite să ajute consistent fluxurile muncii tale. Să fim serioși, dacă nici în 2020 nu avem tool-ul de management al muncii, atunci suntem complet pe lângă subiect.
Așadar, pare că nu vrem, ne încăpățânăm să credem că nu merge, nu se poate sau pur și simplu nu ne pasă. Hilar, căci există atât de multe avantaje. Să vă înșir câteva descoperite nu de către mine, ci de echipa proiectului Remote Stories.
Munca remote oferă multiple beneficii: flexibilitate, mai puțin timp în trafic și mai mult timp pentru tine, viață socială, angajați mai fericiți, creșterea productivității muncii angajaților, reducerea costurilor pentru companii, diminuarea cantității de dioxid de carbon, protejarea naturii, creșterea consumului local și creșterea economiei românești”, conform unui comunicat de presă emis de Remote Stories.
Avem creștere, nimic de zis, de la 0.8% până spre 20%, dar, creștem lent comparativ cu alte state. Cu cel mai tare internet din Europa, exprimare umflată, suntem ultimii când e vorba să-l și folosim productiv, nu doar să utilizăm site-uri de torrente și să vizionăm filme pe Netflix.
Un beneficiu major al companiilor este dată de cheltuieli. New Money citează o sursă obscură cum că un angajator ar economisi până la 11.000 euro / per angajat remote. Nu știu dacă suma e reală, dar, oricum, companiile au în față opțiunea clară a unei economii. Desigur, nu se reduce totul la bani, ci și la alte concepte, mai abstracte, gen: productivitate, eficiență, fericire – să o lăsăm așa, etc.
În consecință, munca remote oferă multiple beneficii: flexibilitate, mai puțin timp în trafic și mai mult timp pentru tine, viață socială, angajați mai fericiți, creșterea productivității muncii angajaților, reducerea costurilor pentru companii, diminuarea cantității de dioxid de carbon, protejarea naturii, creșterea consumului local și creșterea economiei românești”, potrivit comunicatului de presă Remote Stories.
Vine și bonusul: ne gândim cu toții acum la cum să ne protejăm pe noi înșine și pe alții de pandemie. Așadar, telemunca, acolo unde se poate practica, ar fi soluția perfectă.
Așa ar fi de bine să regândim multe aspecte în perioada aceasta, ar fi mai bine să fim mai…umani. Hei, dar, din câte vedeți, lucrurile par să o ia în direcția opusă. Suntem mai neîncrezători, mai dificili, mai răutăcioși. Până una-alta, rămânem ultima țară europeană în privința procentului celor care practică telemunca sau munca remote. Asta zice, din nou și a câta oară, alte chestii despre noi.
