Printr-o mișcare sincronizată, astfel încât să fie cât mai apropiată de alegerile locale, pentru a “stimula” în mod clasic pătura pensionarilor, majoritatea parlamentară actuală (în principal PSD, ALDE, UDMR) a votat amendarea rectificării bugetare, astfel încât pensiile să fie majorate cu procentul de 40% aprobat covârșitor de Parlament in 2019, în loc de 14%, realizat de guvernul actual la începutul lunii septembrie.
În primul rând, impactul bugetar este covârșitor, fapt subliniat în mod repetat de diverși analiști reputați, de către BNR, de diverse asociații profesionale și ONG-uri, de către agențiile de rating, Comisia Europeană și va avea ca efecte probabile: dificultăți în ceea ce privește finanțarea deficitului bugetar, explozia datoriei totale/PIB, retrogradarea rating-ului suveran al României, de către agențiile de rating, un posibil program de asistență cu FMI, deprecierea monedei naționale, majorarea dobânzilor pe piața internă (inclusiv ROBOR și IRCC), majorarea taxelor indirecte (TVA).
Articolele prin care li se explică oamenilor impactul unor astfel decizii, deși sunt argumentate clar, transparent este că ele nu ajung la oamenii de rând, la majoritatea pensionarilor, pentru ca aceștia (cei mai mulți dintre ei) nu au pregătirea necesară si nici disponibilitatea de a înțelege diversele efecte negative directe sau ulterioare ale unor astfel de măsuri imorale până la urmă.
Și de ce ar înțelege? Nu au învățat asta in 30 de ani? Pe de o parte, există politicieni ce manipulează în mod grosolan, fără simțire, fără a promova o viziune de țară, ce nu discută și nu realizează investițiile necesare pentru a ne dezvolta, deși au deținut guvernarea între 2012 – 2019, mai puțin în 2016, când am avut un guvern tehnocrat. Aceștia vor putere și bani. Iar pe de altă parte avem actualii guvernanți, care după părerea mea au ales corect mesajul anul acesta: investiții + majorări etapizate, care sa nu erodeze complet baza de pensionari din punct de vedere electoral.
Eu consider că pensionarii știu că politicienii din prima categorie sunt duplicitari. Pensionarii trăiesc rău din cauza promisiunilor ce se rostogolesc mereu atât din gura politicienilor, dar și pe diferite canale media. Unora dintre aceștia nu le pasă. Orice e binevenit, mai ales când te uiți la distribuția nivelului pensiilor:
Sursa datelor: INS
37% din 4,67 milioane de pensionari trăiesc cu sub 1000 de lei pe lună! 82.7% trăiesc având pensii sub 2000 de lei pe lună! Unii trăiesc în mediul rural și de bine de rău reușesc să își procure alimentele din grădina proprie, dar pensionarii care locuiesc în mediul urban? Sincer, nu am văzut un grup al populației mai trist decât pensionarii din București si din orașe, în general. Aceștia au venituri reduse, trăiesc într-un mediu poluat, spațiile verzi arată dezastruos, blocurile nu sunt reabilitate. Peste cele enumerate s-a suprapus criza Covid, de anul acesta.
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: cum ajungi la acești oameni cu un mesaj, astfel încât să înțeleagă aspectul aberant al majorării, fără sa faci referire la PIB, rating, finanțe? Până la urmă, scopul final consider că este cel al câștigării alegerilor si implementării unui program de investiții inteligente, care deși nu asigură majorări cu 40%, 100% sau cât le mai trece unora prin cap, asigură o modernizare a României, nu de alta, dar dacă vom continua la fel, vom rămâne printre cele mai nedezvoltate țări din Europa.
Consider că problema care trebuie pusă este cea a inegalității pensiilor, inegalitate amplificată de majorarea punctului de pensie, care este complet împotriva bunului simț și solidarității sociale.
Un pensionar având o pensie de 1000 de lei, va primi în plus 400 de lei, în timp ce unul beneficiază de o pensie de 4000 de lei, va primi 1600 de lei. Credeți ca o astfel de frază simpla ar fi înțeleasa greu de pensionari? Eu cred că nu.
Efortul bugetar suplimentar, aferent doar majorării cu 40%, în fiecare an, va fi de aproximativ 45 miliarde de lei. Impactul bugetar total este de peste 10% din PIB sau de peste 110 miliarde lei. Sa vedem cum este repartizată anual suma de 45 de miliarde lei:
1.7 milioane de pensionari primesc 5,5 miliarde din cele 45 de miliarde. Adică 37% primesc 12%.
808 mii de pensionari primesc 24 de miliarde. Adică 17,3% primesc 53,6%. Este echitabil? Este în regulă? Este normal să comunici asta pensionarilor? Este etic să le transmiți cum se împarte o majorare complet aberantă a pensiilor?
Eu consider că este etic, pentru ca acesta este cadrul, aceasta este realitatea din jurul nostru. Eu sper că astfel să înțeleagă aberația unor astfel de promisiuni, natura celor care fac astfel de promisiuni imorale. Este imoral pentru că în loc sa iți înfrumusețezi “casa” prin investiții, ademenești electoratul cu bani ce nu sunt ai tai, nu i-ai produs datorita priceperii în guvernare, ci doar abuzezi de funcția de parlamentar. Este imoral, pentru că profiți de mizeria în care trăiesc milioane de pensionari ca sa îi amăgești cu majorări demne de câștiguri la loterie, deși culmea, așa cum am arătat mai sus, nu faci decât sa amplifici sărăcia, inegalitatea.
Ce mesaj ar trebui transmis concret si curajos pensionarilor:
- orice majoritate parlamentară viitoare să reformeze sistemul de calcul al pensiilor (o soluție ar putea fi introducerea unor diverse segmente de puncte de pensie) astfel încât orice majorare ulterioară să se realizeze în procent mai mare pentru cei cu pensii mici. Un exemplu similar este in tenis: premiile celor care ajung în tururile inferioare la un Grand slam primesc an de an un procent mult mai mare decât cei ce ajung in semifinala sau finală (Ex. -> Australian Open)
- o astfel de promisiune poate atrage voturilor pensionarilor care câștiga sub 2000 de lei. Poate ar trebui dat si un exemplu, daca mărești cheltuiala totală cu 10% pe an (adică 11.25 miliarde) și, după reformarea sistemului de calcul, implementezi procente de majorare diferite, atunci lucrurile pot arata mult mai echitabil:
- Și sincer, de ce nu un apel, sub forma unui pact social cu pensionarii: Reformarea modului de calcul + efectuarea de majorări etapizate, dar cu procente decente (probabil maxim 10% pe an, daca nu mai puțin) in schimbul promisiunii unei accelerări a investițiilor, care sa permită atragerea de investiții străine, realizarea de venituri bugetare mai mari, creșterea investițiilor în educație, si eventual stoparea migrației tineretului din România și de ce nu, reîntoarcerea unora dintre romanii plecați din țară în anii ’90 și 2000.
Cred că este nevoie de creativitate si comunicare excelentă din partea guvernului actual pentru a rupe acest cerc vicios imoral, alimentat de promisiuni populiste din partea unor forțe politice retrograde, fără viziune pentru România.
