Criza economică și financiară declanșată în 2007-2008 și extinsă la nivel global a determinat marile bănci centrale (BCE, FED si BoJ) să apeleze la măsuri de relaxare cantitativă fără precedent, iar FED, în Statele Unite ale Americii a fost printre primele bănci centrale care au deschis această cale. Efectele s-au văzut pe piețele financiare prin reducerea costurilor de finanțare, fapt care a ajutat si economia reală. Cu toate acestea, amplitudinea programelor a fost una foarte mare, iar efectele nu s-au văzut decât marginal în inflație, având în vedere că teoria economică clasică presupune că emisiunea monetară masivă conduce la accelerarea inflației. Pe de altă parte, acești bani au ajuns in anumite piețe si au generat premisele unor dezechilibre, dar unde s-a produs acest lucru?
Fiecare dintre programele QE implementate de FED a adus un impuls semnificativ piețelor de acțiuni, acestea recuperând în decursul a trei ani toate pierderile înregistrate în perioada 2007-2008, chiar dacă situația economică nu era nici pe departe la nivelul post-criză. Ulterior, pe fondul stimulilor monetari si pe fondul revenirii economice S&P 500 a înregistrat în perioada 2009-2014 un randament cumulat de peste 150%, putându-se vorbi despre o decuplare de la fundamentele reale ale economiei.
Pe de altă parte, supralichiditatea din piață a favorizat și creșterea prețurilor pentru piața imobiliară sau pentru alte active, iar acest lucru nu s-a transpus in Indicele Prețurilor de Consum, Astfel, am ajuns la un răspuns parțial în ceea ce privește dezavantajele acestor programe QE: au determinat creșterea prețurilor altor active (piața de acțiuni, piața imobiliară) și au creat premisele unor dezechilibre si a unei volatilități mai ridicate.
Luând în considerare aceste evenimente si faptul că, în prezent, în contextul pandemiei Covid-19, marile bănci centrale ale lumii au apăsat pedala relaxării cantitative la maxim, stimulii monetari fiind de dimensiuni fără precedent, apare din nou întrebarea legată de impactul asupra piețelor financiare și asupra economiei reale. În graficul următor este prezentată în paralel dimensiunea acestor stimuli pentru piața din Statele Unite, programul de achiziții lansat în primăvară de către FED fiind de departe cel mai amplu din istorie.
Sursa: Thomson Reuters, RBI Research
Având în spate încrederea dată piețelor de intervenția masivă a FED, indicele S&P 500 a recuperat de această dată în doar 3 luni întreaga pierdere survenită ca urmare a pandemiei Covid-19, chiar dacă fundamentele economice nu s-au modificat in sens pozitiv, iar așteptările sunt pentru cea mai amplă recesiune economică din ultimii 50 de ani. Astfel, programul masiv de relaxare cantitativa al FED a alimentat și mai mult exuberanța de pe piețele de acțiuni, a decuplat piața de fundamentele economice, iar așteptările sunt ca acest lucru să continue, având în vedere previziunile ca acest program să atingă 10.3% din PIB.
Luând în considerare experiența din criza anterioară și intervențiile băncilor centrale, este foarte probabil ca scenariul să se repete: emisiunea monetara se va reflecta in special într-o creștere a prețului altor active (acțiuni, imobiliare), fiind foarte puțin vizibilă în inflație. Astfel, independent de evoluția economică, este foarte posibil ca piețele de acțiuni să aibă “benzină” suficientă pentru o evoluție pozitivă, amplificându-se decuplarea de economia reală, iar toate acestea ar trebui să se întâmple în contextul unei volatilități mai ridicate, deci în contextul unui risc mai ridicat.
