Al doilea Război Mondial a fost definitoriu pentru evoluția statelor europene, mai ales în partea estică a Cortinei de Fier. Aflate sub un regim comunist impus de Uniunea Sovietică, generații întregi s-au născut și au crescut într-un sistem în care normalul era reprezentat de cenzură, autoritarism și un stat centralizat care să dicteze aproape fiecare pas pe care urma să-l faci.
1989 a fost anul care a marcat ruptura de „marele urs”, însă oamenii au rămas legați de cultura formată în vechiul regim astfel că suntem și în prezent martori ai consecințelor lăsate de comunismul secolului anterior. Protestele din Belarus reprezintă acum cel mai elocvent exemplu în acest sens.
„Jucând dur în fața publicului și încercând să pară slab în fața lui Putin”, Lukașenko a condus la tranziția statului Belarus către statutul de „ultima dictatură a Europei” – un sistem totalitarist unde „tratamentul” împotriva libertății de exprimare a devenit încarcerarea și tortura modernă.
Piotr Markielau este unul dintre cei mai vocali activiști pentru libertate și drepturile omului în Belarus. Pentru aceasta, însă, a suportat consecințe de neimaginat pentru perioada în care trăim.
Andreea Solomon: Din păcate, nu este ceva nou pentru cetățenii din Belarus să asiste la fraudarea alegerilor. Președintele Lukașenko a promis că va zdrobi protestele. Cu toate acestea, reacția societății civile a fost extraordinară și a inspirat pe toți luptătorii pentru libertate. Cum ai descrie până acum starea actuală din Belarus?
Piotr Markielau: Belarusul nu a văzut niciodată un protest ca acesta. În cadrul protestului din 16 august, mai mult de două sute de mii de oameni au ieșit în stradă – o situație fără precedent pentru Belarus. Analiștii locali se așteptau atunci ca protestele să scadă în intensitate și să dispară. Într-adevăr, acestea s-au mai diminuat, au devenit mai puțin violente, dar am avut un sentiment de motivație mai mare. Oamenii s-au mobilizat să recapete libertatea țării. Încă nu știm numărul total de oameni care au fost bătuți și uciși în timpul protestelor. Însă sunt persoane date în dispariție. În urmă cu câteva zile, unul dintre cei dispăruți a fost găsit mort, dovedindu-se ulterior că luase parte la protest. O a doua persoană a fost găsită înecată, iar a treia spânzurată într-un copac. Avem deci mai multe dovezi ale crimelor împotriva umanității care au fost comise după alegeri de statul belarus.
Andreea Solomon: În această perioadă, reprezentanții opoziției nu par să demonstreze același curaj. Svetlana Tikhanovskaya a jurat să „stea până la capăt” alături de cetățenii din Belarus, însă a fugit în Lituania la o zi după alegeri, spunând că se teme pentru siguranța familiei sale. Ce mesaj a transmis o astfel de acțiune cetățenilor obișnuiți din Belarus care își riscă viața pentru libertatea și drepturile lor?
Piotr Markielau: Este foarte normal și logic ca Svetlana să părăsească țara, deoarece forțele speciale vizează organizatorii protestelor, liderii opoziției și activiștii. Persoana care stă în spatele celui mai popular canal din Belarus care a susținut protestele (NEXTA), Stsiapan Putsila, locuiește în Varșovia și acest lucru îi permite să le și coordoneze. În plus, Svetlana are soțul în închisoare și a ajuns să candideze doar pentru că soțul ei și alți candidați prezidențiali au fost arestați. Însă ea nu a vrut să fie în politică. Aflându-se în Belarus, nu are nicio putere să se apere mai ales împotriva arestărilor arbitrare din partea guvernului. Ea doar se teme pentru viața ei și, din păcate, chiar este vorba de o amenințare reală.
Andreea Solomon: Crezi că aceste proteste sunt diferite de cele din trecut și vor duce în cele din urmă la schimbarea pe care o doresc oamenii din Belarus?
Piotr Markielau: Este greu de spus ce vor oamenii din Belarus. Majoritatea celor care sunt astăzi pe stradă nu protestează neapărat pentru libertate în sine sau pentru un stat cu mai puțină autoritate. Ei doar îl urăsc pe Lukașenko pentru că s-au săturat de el. Mai mult, este greu să faci predicții privind situația din Belarus deoarece acțiunile lui Lukașenko sunt iraționale. Aceste greșeli sunt adesea motivul pentru care el continuă să piardă. După alegeri, era mai mult decât evident că rezultatul de 80% pentru Lukașenko nu era veridic și că nu reprezenta opinia oamenilor. Dacă Lukașenko ar fi anunțat că a câștigat cu 55%, de exemplu, situația ar fi fost diferită deoarece oamenii ar fi crezut mai mult în acest rezultat. Aceasta nu a fost o mișcare care ar fi putut fi prezisă și a fost irațională. În timpul ultimelor proteste, Lukașenko a dovedit că Belarus nu este doar o dictatură, ci o dictatură militară. Am văzut convoaie de vehicule militare cu steagurile statului Belarus mergând în centrul orașului Minsk. La un moment dat, mulțimea s-a îndreptat către locul unde se afla președintele. Se vedea că era foarte speriat. A blocat strada, apoi a apărut cu o pușcă într-un elicopter zburând în jurul orașului pentru a părea că se ține situația sub control. Mai târziu, a fost postat un videoclip în care Lukashenko și băiatul său de doar 15 ani coboară, amândoi cu mitraliere în mână, însă acestea nu erau încărcate. Practic, a fost totul doar o propagandă ieftină.
Andreea Solomon: Ce părere ai despre sprijinul masiv pe care l-au oferit oamenii din afara Belarusului până acum?
Piotr Markielau: Este bine că acest lucru se întâmplă, mai ales că aceste proteste au condus la creșterea gradului de conștientizare a situației. S-a dat astfel diasporei sentimentul de implicare în politica noastră internă, mai ales pentru că mulți cetățeni au părăsit Belarusul din cauza faptului că este condus de un regim autoritar. Cu toate acestea, viitorul Belarusului este în mâna belorușilor, a oamenilor care locuiesc aici, nu afară.
Andreea Solomon: Crezi că puterile occidentale ar putea face mai mult pentru a ajuta cetățenii bieloruși în această perioadă?
Piotr Markielau: Da, absolut! Introducerea de sancțiuni personale, mai ales împotriva persoanelor implicate în aceste acte împotriva umanității. Stoparea temporară a tranzacțiilor cu statul Belarus. Uniunea Europeană a alocat recent 50 milioane de dolari printr-un program de sprijin în timpul pandemiei cu Covid-19. Ce este trist însă este că acești bani vor merge către spitale, prin urmare acestea vor primi mai puțină finanțare de la guvern, iar banii economisiți de stat vor merge către oamenii care îi bat pe protestatari. A fost la un moment dat o formă de protest prin care oamenii au început să cumpere dolari tocmai pentru a prăbuși moneda națională. Cumva oamenii au ca scop distrugerea economiei pentru moment astfel încât regimul lui Lukașenko să nu mai aibă fonduri prin care să se întrețină și cu care să plătească forțele speciale. În prezent, însă, abia mai poți cumpăra dolari în Belarus.
Andreea Solomon: Putin s-a declarat recent președinte pe viață. Între timp, am asistat la proteste în Rusia și recent la otrăvirea liderului opoziției politice. S-ar putea teme Kremlinul de faptul că protestele din Belarus s-ar întinde și în Federația Rusă?
Piotr Markielau: Putin are mai mult sprijin în Rusia decât are Lukașenko în Belarus. Otrăvirea lui Alexei Navalinî poate fi comparată cu uciderea protestatarilor. Deci putem spune că există o asemănare între cele două regimuri – brutalitatea acțiunilor politicienilor aflați la conducere pentru a se proteja. În mod clar atenția Rusiei este îndreptată acum către Belarus. De exemplu, rușii au trimis un grup de crainici TV pentru a-i înlocui pe cei care au demisionat după alegeri. Acum, pe canalul național auzim „Bielorusia” în loc de „Belarus”, vedem și ruși care prezintă știrile. Mai mult, s-a spus că un grup de profesioniști ruși în marketing și comunicare au fost angajați de guvernul din Belarus pentru a-l ajuta pe Lukashenko să rămână la putere. Propaganda în Belarus este foarte simplă și la obiect, în timp ce „specialiștii” ruși acționează diferit, ei fac propagandă într-o manieră mai profesională și mai discretă. Tot ei organizează acum întâlniri, proteste pentru Lukashenko, organizează convoaie cu steagurile statului Belarus și multe altele.
Andreea Solomon: Ai fost implicat în mai multe acțiuni civile împotriva abuzului făcut de autoritățile din Belarus, cum ar fi documentarea fraudelor electorale și a corupției în decembrie 2019. Ce s-a întâmplat mai exact atunci?
Piotr Markielau: Am fost observator în timpul alegerilor parlamentare. Situația a fost următoarea: După închiderea secțiilor de vot, membrii comisiei au împărțit buletinele pentru a număra voturile. În timpul procesului de numărare, se punea un semn în dreptul fiecărui candidat care era ales pe buletinul respectiv. Am văzut numărul aproximativ de „x”-uri pentru un prieten de-al meu care era candidat și era evident că urma să câștige. Când s-au anunțat rezultatele, mi-am dat seama că nu erau reale întrucât apărea că a primit foarte puține voturi. Nu mai spun că observatorii trimiși erau majoritatea pregătiți de guvern să-i confrunte pe observatorii independenți. Ulterior, am reușit să obțin un videoclip realizat chiar de membrii comisiei electorale unde au apărut foile de numărare, deci existau dovezi clare ale fraudei electorale. După anunțarea rezultatelor, am solicitat voturile, însă cei implicați în cadrul acestei fraude au mers la poliție, poliția a venit, m-a încătușat pe loc și am fost încarcerat în urma unui proces. În închisoare am fost torturat. Am fost mușcat de păduchi, m-au privat de somn, la fiecare oră și jumătate în timpul nopții eram trezit, nu aprindeau niciodată luminile din celula închisorii.
Andreea Solomon: În luna mai a fost organizată o paradă în de Ziua Victoriei. Ai putea să ne spuneți mai multe despre „Dansul sicriului negru” care a avut loc în aceeași perioadă și ce consecințe ai avut de înfruntat după?
Piotr Markielau: „Dansul sicriului negru” a fost un spectacol și protest organizat de câțiva membri ai comunității de activiști care au dansat în timp ce aveau loc pregătirile pentru parada militară de 9 mai. Întregul scop din spatele acestei manifestații a fost evidențierea consecințelor războiului. Această zi ar trebui să fie despre unitate și pace, o zi a Europei, nu a victoriei. Această sărbătoare nu ar trebui să fie dedicată războiului sau demonstrațiilor militare. Și, oricum, organizarea și aducerea persoanelor la un astfel de eveniment cu un risc ridicat de a contacta virusul era stupidă și nedorită în timpul pandemiei. Protestul a culminat cu arestul celor care au participat. Deși nu am fost implicat în mod direct, venisem doar să înregistrez și să susțin un prieten care a participat, am fost arestat în timp ce stăteam întins pe o bancă.
Andreea Solomon: După câteva luni, te-ai confruntat din nou cu alte 12 zile de închisoare. Care a fost motivul de această dată și cum ai fost tratat în comparație cu ultima experiență?
Piotr Markielau: Am venit împreună cu un jurnalist să susțin o persoană care intrase în greva foamei. Ea protesta atunci deoarece iubitul ei care era membru al echipei Tikhanovskaya fusese arestat. Atunci am fost reținut și arestat 12 zile pentru că am participat la un pichet neautorizat. În acel moment, închisoarea din Minsk era deja supraaglomerată, de 2 ori nu am avut unde să dorm. După câteva zile am fost transferat într-o altă închisoare în Zhodino unde toată lumea a fost mutată din Minsk pentru a elibera locuri pentru noi deținuți. Am fost eliberat pe 10 august, în doua noapte după alegeri. Am întâlnit atunci oameni terifiați care spuneau că a început războiul. În drum spre Minsk, la intrarea în oraș, am văzut un grup de militari și, într-adevăr, părea că a început un război. Oricum, ultima mea experiență din închisoarea este nimic în comparație cu ce li s-a întâmplat celor arestați la proteste. Noi eram 12 persoane într-o celulă pentru 8 persoane. Ce a venit după a fost și mai rău. Erau 50 de persoane într-o celulă de 4 persoane sau 70 de persoane într-o curte de 25 metri pătrați. Li se dădeau 2l de apă pe zi pentru 70 de persoane. Nu mai spun că prizonierii erau bătuți și violați, mulți au avut nevoie să fie spitalizați, deja 6 sunt morți din cauza brutalității poliției. Am avut norocul să fiu arestat înainte de alegeri și am scăpat mai ușor. Brutalitatea aceasta ai fi zis că s-ar fi întâmplat mai degrabă în timpul lui Stalin, este foarte greu de crezut că acest lucru se întâmplă în zilele noastre.
Andreea Solomon: Ținând cont de faptul că ai devenit ținta poliției, te-ai gândit să cauți azil politic?
Piotr Markielau: În total, am fost închis de 4 ori până acum, asta reprezentând 52 de zile de arest. Ai putea zice că deja m-am obișnuit cu condițiile. M-am gândit însă și cel mai probabil voi face acest lucru când voi vedea că există șanse slabe pentru o schimbare pozitivă aici, în Belarus. Oricum, deocamdată ar fi mai dificil să solicit azil politic din cauza pandemiei. Pot merge doar în Ucraina, dar standardul de viață nu este ridicat acolo, așa că aș prefera să merg în UE sau SUA unde și am mulți prieteni.
Andreea Solomon: Piotr, ai trecut prin atât de multe, totuși ai continuat să lupți pentru valori liberale într-o țară extrem de opresivă, cu rădăcini comuniste adânci. Ce te-a determinat până acum să faci asta?
Piotr Markielau: Chiar îmi doresc să trăiesc într-un Belarus liber și prosper!
Tindem să considerăm libertatea ca pe un dat şi un aspect normal şi natural al existenței noastre. Realitatea ne demonstrează însă că este nevoie de o permanentă conștientizare a faptului că, în orice moment, aceasta poate fi subjugată de către un stat autoritar.
Declarația lui Piotr pe grupul European Students for Liberty după ce a fost eliberat în luna mai 2020:
