În crize fără precedent, cum este cea actuală, nu există răspunsuri predefinite. Multe necunoscute, multe măsuri neașteptate. Haos, nervi întinși la maximum, nopți nedormite. O singură întrebare fundamentală: ce facem când nimeni nu știe ce este de făcut?
Supraviețuitorii marilor crize ale omenirii au în comun câteva calități importante. S-au adaptat rapid. Au înțeles că e nevoie de soluții și procese complet diferite pentru a rezolva noile provocări. Au comunicat. Au mai și greșit, dar asta contează mai puțin. Important este să înțelegem ca jocul de astăzi este complet diferit de cel de ieri și de cel de mâine.
În aceste săptămâni, Harvard Business School derulează un curs online de leadership de criză, în care profesori de top discută cu mii de absolvenți din toată lumea – manageri, antreprenori, factori de decizie în administrații publice din diverse țări. Toți cu aceeași întrebare în minte: ce e de făcut?
Iată 5 lecții simple, dar nu simpliste. Cinci sfaturi care se aplică antreprenorilor, dar le vor prinde bine și celor din sectorul public. În fapt, tuturor celor care sunt astăzi puși în fața unor situații complet noi.
1. Este OK să nu avem mereu răspunsuri, dar trebuie să avem proceduri.
În situații de criză, este normal sa nu avem răspunsuri la toate întrebările. Mai mult decât atât, este sănătos pentru noi și pentru cei care depind de noi să și recunoaștem asta. Cât va dura pandemia? Cu cât va scădea cererea pentru serviciile noastre pe termen scurt? Dar pe termen lung? Cum vom asigura aprovizionarea pe întreg lanțul? Ce se întâmplă cu investiția planificată?
Nu știm și nimeni nu știe cu exactitate. Cel mai important este sa punem rapid la punct procedurile prin care să testăm permanent ipoteze, să alocăm probabilități și să identificăm consecințe și soluții posibile. În astfel de situații lucrăm pe scenarii și mai puțin pe date concrete. Aceasta este realitatea determinată de riscurile externe, cu un grad mare de incertitudine legată de frecvența și impactul evoluției, iar cine nu se adaptează rămâne în urmă.
2. Fără decizii pripite, chiar dacă totul în jur (pare că) arde.
Sună simplu în teorie, știu. Dar ce ne facem când trebuie să luăm decizii foarte repede, fără date certe, sub impulsul unei schimbări rapide sau a unei presiuni majore din partea celor din jur?
Trebuie să rezistăm presiunii de a lua decizii sau de a oferi răspunsuri rapide. De cele mai multe ori se vor dovedi neinspirate.
În schimb, trebuie să ne reamintim mereu că situația evoluează și datele se schimbă de la o zi la alta. Pe scenariile posibile, avem de clarificat: (i) elementele de context; (ii) prioritățile concurente, care adesea se exclud reciproc; (iii) întrebările; (iv) deciziile; și (v) sarcinile și distribuția lor. Totul într-o cursă nebună contra cronometru în care câștigătorii vor fi cei care inovează. Cei care găsesc răspunsurile optime în condițiile date: incertitudine, stres, teamă.
Vă recomandăm:
https://www.project-e.ro/2020/07/21/nu-e-normal-sa-ne-tineti-in-case-nu-e-normal-sa-inchideti-economia-ce-vom-face-din-ce-vom-trai-despre-actiunile-coronascepticilor-si-efectele-negative-ale-manipularii-mediatice/
3. Taskforce de criză și OODA.
În vremuri grele, contează enorm ca cei care iau deciziile complicate sa fie oameni cu mintea limpede. Liderii autentici știu să se înconjoare de oamenii potriviți și să-i asculte. Profesorii de la Harvard Business School vorbesc despre un grup de lucru pentru situații neprevăzute: Critical Incident Management Team. Acest grup trebuie să includă oameni care știu foarte bine valorile și prioritățile companiei sau instituției și specialiști care au experiență și cunoștințe necesare rezolvării acestei crize (în sectorul medical, de exemplu, în cazul COVID-19, dar și în plan financiar, logistic, de comunicare etc.).
- Ce face această echipă?
- Se întrunește cel puțin zilnic, fie și virtual.
- Analizează toate scenariile posibile.
- Discută cu toți partenerii, clienții sau furnizorii.
- Formulează probleme/întrebări și identifică soluții/răspunsuri posibile.
- Comunică permanent.
Ne va ajuta enorm să avem alături un grup de oameni permanent conectați, care să ne țină la curent și să ne prezinte toate scenariile și noutățile. Aici intervine modelul OODA: observă, orientează-te, decide, acționează…și apoi ia-o de la capăt, pe baza noilor informații colectate. Modelul dezvoltat de John Boyd, pilot de vânătoare în forțele aeriene americane, se potrivește perfect unei situații de criză, cu volatilitate mare și o gamă largă de variabile în continuă schimbare.
4. Comunicare „brutal de sinceră”.
În crize este mare nevoie de comunicare. Sinceră, chiar brutală, privind situația actuală. Oamenii nu au nevoie de speranțe false, ci trebuie să înțeleagă situația așa cum este ea. Dar dincolo de asta, putem să le oferim încredere în viitor, cu o bază rațională în spate, nu doar o poveste. Și să explicăm clar: „Va fi bine, pentru că…”
Comunicarea rămâne baza încrederii între oameni. Iar în astfel de situații de criză încrederea este vitală, cu o doză de optimism pentru viitor.
5. Cine suntem în criză și cine vrem să fim post-criză.
Știm că trebuie sa ne adaptăm, dar nu știm exact la ce anume. Proiectăm și facem scenarii în termene de luni, săptămâni sau chiar zile. Ceea ce facem pe termen scurt pentru a supraviețui este la fel de important ca pregătirea terenului pentru normalitatea post-COVID-19, indiferent cum va arăta aceasta.
Da, trebuie să le facem pe ambele în paralel. Dar recomandarea este ca două echipe distincte să se ocupe de cele două orizonturi, pentru că avem nevoie și de pompieri să salveze tot ce poate fi salvat azi, dar și de vizionari care să construiască temelia pentru mâine.
Vă las, în loc de concluzii, cu un gând. În tot acest haos în care ne luptăm pentru supraviețuire, trebuie să avem mereu în minte două întrebări esențiale. De fapt, răspunsurile la aceste două întrebări trebuie să fie o călăuză permanentă care să ne aducă aminte că există maine, dar și poimâine. Prima: cine vrem să fim în această criză? A doua: cine vrem să fim când această criză se va termina?
