Astăzi are loc cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Polonia, iar actualul președinte, Andrzej Duda este favorit pentru câștigarea unui nou mandat după ce a obținut 43.5% din voturi în primul tur. Duda este susținut de partidul de guvernare, Lege și Justiție (PiS), deja extrem de cunoscut pentru poziționarea sa eurosceptică și pentru reformele controversate din justiție. Actualul președinte îl va înfrunta în turul al doilea pe primarul Varșoviei, Rafał Trzaskowski, care a obținut 30.46% din voturi în urmă cu două săptămâni. Trzaskowski este susținut de Platforma Civică (PO), principala forță de opoziție.
Trzaskowski nu este prima nominalizare făcută de Platforma Civică pentru postul de președinte. De fapt, nici aceste alegeri nu reprezintă primul scrutin prezidențial polonez din 2020. În primăvară, pe fondul unor aparente bâlbe în Senat, legea privind votul prin corespondență nu a fost gata pentru alegerile programate pe 10 Mai. Așa a luat naștere o situație ciudată, în care alegerile s-au ținut „cu ușile închise”, iar scrutinul a fost invalidat de autoritatea electorală poloneză.
Este de menționat că Senatul nu este controlat de PiS, iar în societate a apărut ideea că întârzierea legii a fost un plan al PO ca să-și poată schimba candidatul care scăzuse la 5% în sondaje. Ce este cert e că după alegerile „fantomă”, PO chiar a venit cu un nou candidat în persoana primarului Varșoviei.
Trzaskowski a performat electoral mult mai bine decât candidatul inițial al PO, dar a fost antagonistul perfect în narativa conservatoare a PiS. Trzaskowski a avut des poziții pro-LGBTQ, participând inclusiv la evenimentele acestei comunități și afirmând că speră să fie primul primar al Varșoviei care oficiază o căsătorie între două persoane de același sex. Mai mult, liderii PiS pun accent pe o declarație controversată, în care Trzaskowski afirma că este de acord ca membrii LGBTQ să poată adopta copii. Din păcate pentru PO, aceste subiecte au fost dezbătute intens între tururi, iar Trzaskowski, conștient de tendințele conservatoare ale societății poloneze, s-a eschivat constant.
Nu este de mirare că subiectele favorabile lui Duda sunt în prim-plan, având în vedere că PiS a transformat instituțiile publice de media în instrumente de propagandă de partid. De asemenea, guvernul PiS pompează bani într-o instituție media controlată de biserică și demonizează televiziunile private pe care le consideră mult prea progresiste. Polarizarea presei a dus și la situația ciudată de a avea două dezbateri electorale desfășurate simultan, fiecare având câte un singur candidat prezent.
Cu toate anomaliile acestei campanii, Polonia pare că va continua dezvoltarea indiferent de rezultatul scrutinului. La ora actuală, corupția și incompetența în funcții publice par subiecte de mult apuse, iar disputele partidelor se referă la proiecte concrete. Spre exemplu, un subiect intens discutat în această campanie a fost planul PiS de a construi cel mai mare aeroport din Europa de est pe modelul celui din Frankfurt. Liderii PiS îi acuză pe cei ai PO că se opun proiectului pentru a ține Polonia dependentă de UE. Răspunsul PO este că mega-aeroportul reprezintă o risipă a banilor publici. Un alt proiect cu care PiS defilează în campanie este introducerea alocației pentru copii în valoare de 500PLN (~100€). O parte a societății consideră acest proiect, deja implementat de către PiS, ca fiind populist. Totuși, PO nu s-a pronunțat împotriva lui, probabil din rațiuni electorale. Așadar, dezbaterile sunt la nivel de viziune și asta nu este prima campanie care se desfășoară în acest mod. De la aderarea Poloniei la UE, în 2004, PiS și PO au avut o accentuată dispută ideologică dar fiecare a profitat de perioada petrecută la guvernare pentru a ajuta la dezvoltarea țării.
În România anului 2020, principalele teme de campanie se anunță a fi blamarea pe bună dreptate a guvernelor și primarilor PSD care au promis fel de fel de proiecte și nu au livrat nimic. De asemenea, se discută intens despre referendumul „Fără penali în funcții publice” și despre tot felul de personaje politice care nu se ridică la nivelul funcției pe care o ocupă. Mai mult, partidele politice se acuză reciproc pentru scandalul de la Unifarm, în care fostul director este acuzat de luare de mită. Așadar, într-o țară în care promisiunile fără acoperire, corupția și incompetența sunt încă subiecte de actualitate, dezvoltarea pare un vis frumos, iar discuțiile ideologice la care unii politicieni fac apel sunt doar o glumă proastă.
