Trei cuvinte pot spune multe, atât în viata sentimentală cât și în piețele financiare, mai ales când vine vorba de marile bănci centrale. Este vorba de “Whatever it takes” sau “Orice este nevoie”, cuvintele spuse de Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europe (BCE), în iulie 2012, cautând să convingă investitorii că economia europeana nu este într-o situație atât de complicata precum părea. Cu aceste cuvinte a arătat cât de hotărâta era BCE în a reduce tensiunile din piețele financiare. La o săptămâna distanta BCE a anunțat un program de achiziții de obligațiuni ale titlurilor de stat emise de țările aflate în dificultate (Outright Monetary Transactions), un instrument potențial foarte puternic, însa acest program nu a fost niciodată folosit, cele 3 cuvinte au fost atât de puternice încât au calmat piețele și au coborât costurile de finanțare pentru țările din Europa.
Cuvintele magice aveau sa revină recent, în alta forma, ca “There are no limits to our commitment to the euro” sau ca “The Federal Reserve is committed to using its full range of tools”, pentru a arata în continuare dorința puternică a băncilor centrale de a tine lucrurile în ordine pe piețele financiare.
În contextul actual măsurile luate de băncile centrale din toată lumea, luate împreuna, sunt fără precedent: tăierea ratelor dobânzii cu viteze fulgerătoare, programe de achiziții de active (titluri de stat și nu numai), lansarea sau relansarea diverselor programe țintite de impulsionare a piețelor de credit și susținere a finanțelor guvernelor, până la finanțarea monetara directă (UK). Aceasta arata situația total excepțională în care ne aflam și “firepowerul” pe care încă îl au băncile centrale însa ridică și întrebări, legate de efecte, eficienta și consecințele posibile ale acestor măsuri pe termen lung.
Poate cea mai discutată măsura în această perioada este cea de tip “helicopter money” sau “Bani aruncați din elicopter”, o idee lansată de economistul american Milton Friedman, liderul școlii marionetiste. Unii economiști dar și mass media o creditează ca pe o soluție magică, alternativa reală și mai bună decât relaxările cantitative. Mai exact măsura presupune printarea de bani și “aruncarea lor din elicopter” în economia reală, prin înmânarea de cec-uri, bani noi, proaspăt creați, în general de către banca centrală, populației pentru a diminua efectele negative ale pandemiei și a impulsiona consumul.
Avantajul acestei măsuri este că impulsionează direct consumul, banii nou creați merg către cetățeni. Măsura poate fi țintită prin excluderea celor bogați, știut fiind că cetățenii înstăriți consumă mai putin relative de mijloacele disponibile. Aceasta este marea diferență față de relaxările cantitative, care cresc valoarea activelor, deci crează avuție mai degrabă pentru cei ce au deja acumulări mari de capital. Un alt avantaj al măsurii este ca aceasta crează impresia bogăției, deci incurajează consumul și ajută la relansarea economiei, este un “energizant” care poate face consumatorii sa creadă că sunt mai puternici decât în realitate.
Însă banii sunt doar un mijloc, dacă exista mai multi bani în circulație nu înseamna că brusc există și mai multe bunuri ce pot fi cumpărate cu ei. Momentan producția suferă și ea din cauza pandemiei, deci sunt chiar mai puține bunuri disponibile, mai multi bani parașutați în cont nu ar redeschide făbricile sau restaurantele. Faptul ca am avea mai multi bani în buzunare nu înseamnă ca am fi mai bogați atâta timp cât lucrurile pe care le putem cumpăra cu ei sunt la fel de limitate cum erau și pana acum. Atunci când cu toții vom dori să folosim acei noi bani din buzunare, preturile vor creste. Valoarea banilor nu este cifra înscrisa pe bancnotă, ci puterea lor de cumpărare, cantitatea de bunuri și servicii ce poate fi achiziționată cu ei. Dacă era atât de ușor am fi fost cu toții bogați într-o secundă.
Am putea duce putin lucrurile la extrem: sa spunem că mâine toți pământenii ar primi un cec de 1 milion de unități monetare, am fi oare mai bogați? Câte bunuri am putea cumpăra cu acești bani, incredibil! Sau nu, bunurile de vânzare ar fi aceleași, situația din piață, pe partea ofertei și în special pe termen lung, ar fi aceeași, prețul lor în schimb nu, ar creste semnificativ. Ar câștiga într-adevăr cei ce ar folosi primii, banii primiți, în defavoarea celor ce i-ar cheltui ultimii, și a celor ce aveau economii înainte de “helicopter drop”.
De fapt ce câștiga primii pierd ultimii, asta a demonstrat Ludwig von Mises, unul dintre liderii școlii austriece. Astfel, și helicopter money sunt de fapt un împrumut, o pastilă minune care pe termen scurt ne da energie, senzația de a fi în medie mai bogați, și care redistribuie avuție, dar care pe termen lung nu ne face mai bogați.
Ar impulsiona consumul o astfel de măsura? Probabil ca da, însa doar pe termen scurt și cu costuri majore pe termen lung: pentru ca noi toți am căuta sa cheltuim și/sau investim milionul de unități monetare, inițial ne-am simți mai bogați, subliniez ne-am simți.
Efectul propagării noilor sume de bani in economie nu este instant, până la ajustarea completa unii producători și-ar putea vinde produsele la preturile vechi, contra banilor noi, suferind o pierdere de valoare astfel. Pe termen lung inflația ar crește, funcție de mărimea “coletelor” aruncate din elicopter desigur, tot inflația ar eroda semnificativ economiile realizate pana ala acel moment. Iar țările care nu au monedă internaționala de rezerva și-ar vedea foarte repede moneda proprie depreciindu-se.
Aruncarea de bani din elicopter vine și cu alte riscuri, mai ales dacă este repetitivă, vom avea impresia ca este de ajuns sa tipărești bani pentru a duce un trai bun, de ce să mai muncim? Aduce elicopterul bani acasă. Pe termen lung s-ar încuraja ne munca și consumul în defavoarea economisirii și creării de valoare. În plus, populismul ar inflori, independența băncilor centrale ar putea fi afectată, populiștii ar promite imprimante și elicoptere mari. Iar de la populism la socialism nu este decât un pas.
There is no free lunch. Pe termen scurt poate fi o injecție cu adrenalină pentru economie, însa efectul dispare în timp, pe termen lung potențialul economic nu este schimbat de către politica monetară, curba ofertei este o linie dreapta. “Helicopter money” se bazează pe o iluzie, la prima vedere arată bine, cine nu vrea un prânz gratis? Însă în spatele iluziei și sentimentului inițial plăcut, pe termen lung, nu este decât inflație, redistribuție, populism și poate socialism.
Cristian I. Popa, CFA este membru al Consiliului de administrație al BNR și membru al Consiliului Asociației CFA Romania.
Opinia prezenta îi aparține autorului și nu reprezintă poziția Băncii.
