Dramă pentru un turist român, după ce a calculat atent costurile pentru două nopți de cazare la Eforie, și-a dat seama rapid că un concediu pe litoralul românesc a devenit o extravaganță rezervată exclusiv milionarilor excentrici.
Trăim vremuri ciudate, în care noțiunile de lux și decadență au fost complet redefinite. Dacă în anii trecuți miliardarii lumii își parcau iahturile pe Riviera Franceză sau prin porturile exclusiviste din Monaco, astăzi adevărata grandoare financiară se măsoară altfel. Se măsoară în curajul și potența de a-ți rezerva un weekend cu familia pe litoralul românesc.
Să luăm un scenariu clasic: o familie absolut normală, doi adulți și doi copii mici, care caută o banală cazare. Copiii nu pot fi abandonați într-o cameră separată de hotel, la capătul holului, așa că familia are nevoie de un apartament cu două camere. Și unde altundeva să cauți relaxarea supremă dacă nu în ceea ce cunoscătorii numesc, mai nou, „Triunghiul de Aur” al turismului european: Eforie – Tuzla – Costinești. Un concediu pe litoralul românesc este aur, la propriu.
Aici, pe această fâșie de nisip atinsă de grația divină și de prețurile dictate parcă de Bursa de pe Wall Street, o noapte de cazare într-un apartament te costă o nimica toată: între 250 și 500 de Euro.
Pentru un simplu weekend. Un chilipir, o pomană turistică, dacă stăm să ne gândim că plătești pentru privilegiul de a respira aerul sărat, îmbibat cu noxe de pe E87, și de a asculta cum se sparg valurile în ritm de bași de manele, distorsionați de la terasele vecine.
Dar stai, poate ești o fire mai boemă, mai conectată cu natura. Poate vrei să fii „eco”. Nicio problemă, turismul românesc s-a adaptat. Pentru doar 150 de Euro pe noapte, poți face glamping. Adică poți dormi la cort. Da, ai citit bine. 150 de Euro pentru a dormi sub un petic de pânză, o experiență transcendentală pe care, în alte condiții, o obțineai gratuit dacă te rătăceai cu rucsacul prin munți. Aici, însă, plătești exclusivitatea de a fi mușcat de țânțarii de lux ai litoralului românesc.
Privind aceste tarife justificate, firești, menite să țină la distanță clasa de mijloc, nu poți să nu simți milă pentru destinațiile așa-zis „de top” ale Europei, care au decăzut îngrozitor.
Să privim, de exemplu, spre sudul Franței. Pe Coasta de Azur.
În zona Saint Tropez, mai exact în Cavalaire-sur-Mer. O zonă tristă, prăfuită de istorie, unde prețurile reflectă disperarea localnicilor de a atrage turiști. Dacă ești un părinte care decide că 400 de Euro pe noapte în Eforie este o sumă prea nobilă pentru buzunarul său, poți alege oricând compromisul rușinos al Rivierei Franceze în plină lună august.
Pentru doar 220 de Euro pe noapte, francezii îți aruncă în scârbă o vilă întreagă. 110 metri pătrați. Două dormitoare, living, bucătărie complet utilată, grădină proprie și – atenție la această aberație supremă – parcare gratuită. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Cum adică parcare gratuită? Păi unde este adrenalina de a te certa cu „băieții” pentru o bordură la 3 kilometri de plajă? Unde e farmecul de a plăti 100 de lei pe zi ca să-ți lași mașina pe un maidan plin de scaieți în Costinești? La 55 de Euro pe persoană pe noapte, Coasta de Azur a ajuns, practic, un program social pentru turiștii care nu și-au permis să facă credit de nevoi personale pentru un weekend la Tuzla.
Dar, dincolo de metri pătrați și de liniștea grădinii de la Mediterană, trebuie să punem degetul pe rană: experiența culturală. Oamenii aceia compară mere și pere. Cum poți compara opulența din „Triunghiul de Aur” românesc cu sărăcia spirituală a amărâților de la Saint Tropez?
Au francezii aceia aroganți, cu șampania și stridiile lor plictisitoare, instituția sacră a porumbului fiert pe plajă? Poți tu, pe plaja din Cavalaire-sur-Mer, să ațipești la soare și să fii trezit brusc, de decibeli asurzitori, de simfonia „Ia porumbu’ neamule, ca la mama acasă!”? Nu poți. În Franța e doar o liniște enervantă, spartă doar de valuri.
Mai mult, gastronomia românească de plajă este la un nivel pe care stelele Michelin nu îl pot cuprinde. Au francezii vată de zahăr „proaspăt vopsită”? Acel roz fluorescent, toxic de frumos, care se topește pe degete și îți colorează limba pentru următoarele trei zile? Acel desert de o complexitate chimică rară, pe care îl savurezi printre cearșafurile întinse milimetric unul peste altul? Niciodată. Franța e blocată în croissantele ei demodate.
În concluzie, e ușor să te plângi că e scump la noi. E ușor să zici „pas” și să îți iei familia, rușinat, ca să cheltuiți mai puțini bani într-o vilă spațioasă, cu grădină, pe malul mării în Franța. Dar haideți să fim sinceri: luxul adevărat cere sacrificii. Dacă vrei să te înghesui, să plătești 500 de Euro pentru un apartament cu vedere la o shaormerie și să guști din vata de zahăr roz-radioactiv, trebuie să bagi mâna adânc în buzunar. Dacă n-ai bani, nicio problemă. Te duci la Saint Tropez, ca tot săracul.
Îți recomandăm:
Miracolul din Eforie: Cum a salvat Grecia litoralul românesc de manele
cuvinte cheie: concediu litoralul românesc
