S-a întâmplat. Minunea pe care cercetătorii, activiștii civici și amatorii de jazz o considerau imposibilă a devenit, în sfârșit, realitate: pe litoralul românesc nu se mai aud manele. Nu mai urlă boxele portabile cu ultimele piese ale lui Tzancă Uraganu, nu mai vibrează șezlongurile pe ritmuri de „să moară dușmanii” și nu mai trebuie să asculți dedicații live în timp ce încerci să mănânci o hamsie obosită.
Manele pe litoralul românesc? S-a terminat. S-a așternut o liniște asurzitoare de la Mamaia la Costinești
Mergi astăzi pe plajă și te trezești într-un scenariu apocaliptic pentru orice veteran al distracției autohtone: poți auzi, în premieră absolută în ultimii 30 de ani, marea. Da, marea! Chestia aia cu apă care se lovește de mal și pe care înainte o ghiceai doar vizual, printre trei straturi de șezlonguri și opt rânduri de boxe portabile care se băteau în decibeli și frecvențe.
Acum, pe lângă valuri, mai auzi doar strigătul disperat, de-a dreptul deprimat, al pescărușilor. Săracii se confruntă cu o criză existențială majoră. Obișnuiți de generații întregi cu o dietă bazată pe resturi de șaorma cu de toate, cartofi prăjiți uitați pe cearșafuri și colțuri de hamsie îmbibate în maioneză cu usturoi, păsările astea au ajuns direct la sapă de lemn. Zboară buimace deasupra nisipului și nu înțeleg de ce nimeni nu mai urlă la ele, de ce nu se mai aude bassul cu dușmani dintr-o boxă boxă JBL de mărimea unui frigider mic și, mai ales, de ce naiba trebuie să se apuce din nou de pescuit pe bune, ca niște păsări sălbatice oarecare. E absolut degradant pentru un pescăruș de Mamaia să vâneze guvizi când el era expert în șutit gogoși cu ciocolată direct din mâna turistului.
Cum s-a ajuns la această performanță istorică?
Să fi funcționat, oare, vreo campanie subtilă de conștientizare din partea Ministerului Turismului? Să fi dat Poliția Locală amenzi atât de usturătoare încât băieții cu „valoare” au pus mână de la mână și au trecut pe căști wireless? Nici vorbă, să fim serioși. Statul român n-ar fi reușit să oprească manelele pe litoralul românesc nici dacă trimitea armata să confiște bateriile externe.
Salvarea a venit direct de la zeii Olimpului, mână în mână cu lăcomia legendară a hotelierilor noștri. Când prețul unui șezlong din plastic în Mamaia a început să concureze serios cu avansul pentru un apartament în Cluj, iar o porție de hamsii a ajuns să coste cât un meniu de degustare la un restaurant de fițe, publicul consumator de ritmuri orientale a făcut un calcul simplu. De ce să dai o avere ca să fii certat de salvamari sau amendat prin Constanța, când poți să-ți urci tot neamul în mașină, să bagi motorină de toți banii și să pleci în Grecia?
Și uite așa, cu mic, cu mare, „elita” s-a mutat pe Thassos, Lefkada și Halkidiki.
Românii au colonizat plajele elene cu tot cu arsenalul din dotare. Practic, am făcut un schimb cultural de geniu: noi le-am dat liniștea noastră, ei ne-au luat decibelii. Dacă închizi ochii acum pe o plajă din Lefkada, printre măslini și ape turcoaz, n-ai nicio șansă să te simți străin sau să ți se facă dor de casă. Răsună aceleași acorduri pline de jale și opulență care speriau odată guvizii din Marea Neagră. Se zvonește că băieții noștri încearcă deja să-i învețe pe ospătarii greci cum se lipește corect o bancnotă de 50 de euro pe frunte în timp ce aduc platoul cu tzatziki. Căci acum nu se mai aud manele pe litoralul românesc, dar grecii învață cum se traduce să moara “dujmanii” mei.
Deci, jos pălăria în fața strategiei turismului românesc. Am vrut o plajă curată, selectă și civilizată? O avem! Este pustie, incredibil de liniștită. Dar hei, măcar acum poți citi o carte pe prosop fără să afli, fără voia ta, cum au reușit dușmanii să-i poarte pică lui Tzancă Uraganu. Rămâne doar să ne rugăm ca la anul grecii să nu se prindă de schemă și să ne trimită „valorile” înapoi, cu tot cu playlist.
„E o liniște de mormânt. Am crezut că am asurzit, dar nu, pur și simplu nu mai are cine să dea muzica la maximum. Toată „valoarea” s-a mutat pe Thassos.” – declarația unui localnic șocat, salvat de sub teroarea decibelilor.
Marea migrație a „valorilor” spre Thassos și Lefkada
Pentru că prețul unui șezlong în Mamaia a ajuns să concureze serios cu avansul pentru un apartament în Cluj, publicul consumator de ritmuri orientale și opulență estivală a luat o decizie radicală: a mutat distracția pe pământ elen. De ce să plătești o avere ca să fii amendat în Constanța, când poți parca direct pe plajă în Halkidiki?
Urmările acestei migrații masive sunt vizibile cu ochiul liber:
Vraja mării (românești): A fost înlocuită de sunetul fin al vântului. Operatorii economici privesc lung spre orizont, întrebându-se unde sunt clienții care cumpărau șampanie cu roaba și lăsau bacșișuri de mii de lei pe acorduri de chitară rece și bas sintetic.
Sirtaki pe steroizi: În schimb, pe plajele din insulele grecești, atmosfera este acum… extrem de familiară. Dacă închizi ochii, nici nu-ți dai seama că ai trecut granița. Printre măslini și ape de azur, răsună cristalin aceleași acorduri care speriau odată heringii din Marea Neagră.
Zeul Zeus învață ce înseamnă „să vină banii”
În timp ce la noi pescărușii suferă de depresie din cauza lipsei de stimulare fonică, în Grecia situația este complet diferită. Plajele elene au primit exact ceea ce le lipsea pentru a deveni cu adevărat „cosmopolite”.
Tradiționalul frappé grecesc se servește acum exclusiv pe acorduri de bas greu, iar tavernele locale au început să înlocuiască bouzouki-ul cu instrumente ceva mai moderne. Se zvonește că însuși Zeus, privind de pe Olimp, a încercat să arunce un fulger spre o boxă JBL de un metru pătrat, dar s-a răzgândit pentru că ritmul era prea antrenant și a preferat să lipească o bancnotă de 50 de euro pe fruntea ospătarului care aducea tzatziki.
Am vrut liniște? O avem!
În concluzie, trebuie să le mulțumim fraților noștri eleni pentru acest sacrificiu suprem. Ei au preluat povara culturală. Datorită lor, litoralul românesc este acum exact așa cum visau intelectualii: pustiu, incredibil de liniștit și… extrem de falimentar.
România a reușit, în sfârșit, să scape de manelele de pe plajă. Strategia a fost simplă și genială: am ridicat prețurile atât de mult, încât am rămas fără turiști. Dar hei, măcar acum poți citi o carte în liniște pe un șezlong de 150 de lei, rugându-te ca la anul Grecia să nu ne trimită „valorile” înapoi, cu tot cu playlist.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: manele litoralul românesc
