Plafonarea prețului la combustibili în Ungaria a dus la închiderea stațiilor! Dezastru și rație pe cartelă.
Istoria economică ne-a învățat în repetate rânduri că atunci când politicul încearcă să influențeze legea cererii și ofertei sub bocancul populismului, rezultatul nu este niciodată bunăstarea, ci dezastrul. Ceea ce vedem astăzi în Ungaria și Slovenia nu este doar o criză a carburanților, ci un eșec sistemic al unei idei profund greșite: aceea că prețul poate fi stabilit prin decret, ignorând realitatea pieței.
Plafonarea prețului la benzină și motorină s-a dovedit a fi o prostie monumentală care nu a făcut altceva decât să scoată forțat comercianții din piață, lăsând în urmă stații de alimentare închise, benzinari în pragul falimentului și o populație umilită prin raționalizarea pe cartelă.
Această prăbușire a sistemului de distribuție are loc într-un context internațional exploziv, unde prețul petrolului a luat-o razna, depășind praguri critice pe fondul incertitudinii globale. Escaladarea conflictelor militare și, în special, războiul declanșat de administrația Trump împotriva Iranului, au pus o presiune imensă pe lanțurile de aprovizionare, forțând cotațiile barilului de țiței să atingă niveluri record.
Într-o lume interconectată, unde energia este sângele economiei, orice blocaj în Strâmtoarea Ormuz se traduce instantaneu în cifre mai mari la pompă. În loc să lase piața să se ajusteze natural, guvernele de la Budapesta și Liubliana au ales calea intervenționismului agresiv, blocând prețurile la un nivel care nu mai acoperă nici măcar costul de transport, darămite pe cel de achiziție sau rafinare.
Urmările sunt de o gravitate fără precedent pentru secolul XXI. În Ungaria și Slovenia, benzina și motorina au început să fie eliberate pe rație, cu limite drastice de 40 sau 50 de litri pe zi, exact ca în perioada neagră a comunismului ceaușist care a mutilat mobilitatea românilor timp de decenii.
Situația a degenerat într-atât încât cisternele au ajuns să fie păzite de armată pentru a preveni haosul sau furturile, o imagine dezolantă care confirmă faptul că statul a pierdut controlul asupra securității energetice. Benzinăriile independente, care nu beneficiază de subvenții mascate sau de sprijin guvernamental, sunt primele victime, fiind forțate să își închidă porțile deoarece nu pot suporta pierderile uriașe generate de diferența dintre prețul plafonat și cel real de piață.
În tot acest peisaj regional sumbru, România se află într-o poziție extrem de vulnerabilă, dar din motive diferite. Spre deosebire de vecinii noștri care se joacă de-a plafonarea, țara noastră are marje de intervenție aproape inexistente din cauza unui deficit bugetar record, care a atins pragul alarmant de 7,5% din PIB.
În 2022, Ungaria a eșuat cu Ungaria a renunțat la plafonarea prețului la carburanți din cauza penuriei de motorină prețurilor la combustibili. Orban nu a învățat nimic. Plafonarea nu funcționează.
Această gaură neagră în finanțele publice ne lasă fără „muniție” economică.
Dacă privim spre alte state europene, discrepanța este șocantă: Italia gestionează un deficit de doar 3,1% din PIB, în timp ce Spania se menține la un nivel de 2,5% din PIB. Cu o astfel de povară fiscală pe umeri, guvernul de la București nu își poate permite experimente populiste de tip maghiar, deoarece bugetul național depinde într-o măsură critică de încasările din accizele la carburanți. Orice reducere artificială a prețului ar însemna un colaps direct al veniturilor statului, într-un moment în care stabilitatea financiară atârnă de un fir de ață.
Mai mult, discriminarea flagrantă practicată de Viktor Orban, care a impus prețuri duble pentru străini, este o lovitură directă sub centura parteneriatului european. Românii care tranzitează Ungaria cu mașini înmatriculate în țară se trezesc peste noapte în postura de a plăti sume absurde, cum este cazul motorinei care a sărit de 10,75 lei pe litru, doar pentru a subvenționa consumul intern al maghiarilor.
Populismul lui Orban este o formă de jecmăneală legalizată, un răspuns cinic la criza generată de propriile decizii economice eronate.
În acest context, cea mai sănătoasă reacție este evitarea oricărei achiziții de combustibil pe teritoriul ungar. Alimentarea completă în stațiile de pe autostrăzile românești înainte de a trece granița nu este doar o măsură de economisire, ci un act de demnitate în fața unei guvernări extremiste care alege să ignore regulile civilizate ale comerțului liber.
Așadar, lecția oferită de statele vecine este una aspră: plafonarea nu este o soluție, ci un drog politic care oferă o ușurare de moment înainte de a induce un sevraj economic violent. Între o piață liberă cu prețuri mari cauzate de conflictele globale și o piață controlată unde pompele sunt uscate și păzite de soldați, alegerea este evidentă pentru oricine înțelege mecanismele economice de bază. România trebuie să își rezolve urgent problema deficitului record pentru a recăpăta controlul asupra propriei destine, în loc să privească cu invidie spre „soluții” care, în realitate, nu fac altceva decât să reînvie fantomele raționalizării pe cartelă.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: Plafonarea prețului la combustibili în Ungaria
