Legătura dintre suveranism și putinism este una trainică, strânsă. Invariabil, ”suveraniștii” de la noi sunt iubitori de Putin. Nu cred că am găsit vreun suveranist care să nu fie putinist. Care să nu facă urât când aduci vorba de Ucraina, de țările din vestul Europei, de Uniunea Europeană. De civiliziație, în general.
Este interesant cum a captat curentul suveranist acest filon rusofil de la noi și cum îl ține în mreje. Suveranism = putinism. Explicațiile nu pot fi decât acestea:
1. ”Suveraniștii” de la noi sunt foști comuniști care nu rezonează prea plăcut cu libertatea, mai ales cu libertatea altora. A lor este în regulă, să nu se atingă cineva de ea. Să nu cumva să le pună vreunul o mască pe bot;
2. Mulți ”suveraniști” sunt oameni săraci, oameni fără perspective prea multe, oameni aflați într-o fundătură și la propriu, și la figurat. Oameni cărora nu le-a mai rămas multe de făcut. Oameni care nu iubesc alți oameni și își îndreaptă ”iubirea” spre ceva impersonal, amorf – țara. Oameni care, din lipsă de idealuri personale/individuale, își setează unele colective, imposibile și futile, cum ar fi iubirea de drapel sau de imn.
3. Alți ”suveraniști” sunt oportuniști, traseiști, fără o ideologie (mai ales economică) clară, fără un set de valori și de principii în spate, fără un set de idei clare și implementabile care să ne ducă spre mai bine. Totul este o poveste nemuritoare și istorică: apă, cai, Dumnezeu și neamul meu.
4. ”Suveraniștii”, mulți dintre ei, sunt și săraci rău de tot cu duhul. Nu citesc, nu au capacitatea de a înțelege fenomene mai complexe decât nevoile de bază. Nu au văzut prea mult din lumea asta, nu au călătorit mai departe de orizontul pe care l-au văzut ani buni cu ochiul liber. Și, atunci, crimele lui Putin le scapă. Agresiunea lui contra unor oameni liberi le scapă. Îl consideră pe Putin un erou, un Mesia.
5. ”Suveraniștii”, din motivele enunțate mai sus, au foarte multe fobii, foarte multe frici. Nu știu cum să își aranjeze mai bine viitorul, nu au extras prea multă bunăstare din libertate. Și atunci se atașează strâns de aceeași idee a Tătucului providențial și salvator.
Pentru ei libertatea este generatoare de probleme, este plină de complicații, de riscuri greu de înțeles.
Lumea liberă este ticăloasă, urâtă, egoistă, aducătoare de sclavie și sărăcie. Un tiran ca Putin apare inevitabil ca salvator. În lagăr măcar ai ce mânca. Ce contează că cel care te ține acolo îți fură libertatea. Fură dar mai și face ceva pentru aceste suflete moarte. Acestor oameni plini deja de fobii și probleme este suficient să le inoculezi altele noi cum ar fi cea cu ”gheii”, ”progresiștii”, ”woke-iștii”… E ușor să stârnești frica printre ei agitând teme bine alese care le inoculează și mai multă panică, le generează o reacție instinctivă să pupe și mai tare mâna Tătucului protector.
Liderii ”suveraniștilor” de la noi sunt fix pe profilul Tătucului, fix pe profilul tiranului de Putin. Unul ca Georgescu nu este departe de sulfuroșii lideri sovietici de astăzi din Rusia. Același discurs încriptat, aceeași limbă de lemn, aceeași lipsă de soluții, aceeași ancorare în trecutul întunecat și rece. De aici toată această încrâncenare de partea agresorului, toată această demonizare a celui care îndrăznește, are curaj și luptă pentru libertatea lui cu prețul vieții. Așa ceva nu are cum să înțeleagă ”suveranistul” nostru. Este peste capacitatea lui de înțelegere, peste capacitatea lui de procesare.
Din păcate, sunt mulți în această gloată! Tot mai mulți…
Îți recomandăm:
Moldova se desprinde definitiv de Rusia: Chișinăul denunță acordurile CSI în drumul spre UE
cuvinte cheie: suveranism putinism
