Mihail Podoliak: „Rusia este absolut nesuverană, Moscova dorește să anuleze influența globală a Statelor Unite în favoarea unei a treia puteri, China”
Mihail Podoliak, consilierul președintelui Zelenski, explică într-un interviu realizat de Oxana Bodnar, corespondenta HotNews în Republica Moldova, logica din spatele noului curs al Moscovei și de ce inițiativele de negociere rămân fără rezultat. Potrivit lui Mihail Podoliak, „ideile lui Trump pleacă dintr-o abordare rațională, dar Putin acum este complet irațional; pentru el războiul este singura substanță”.
Mihail Podoliak subliniază dependența economică a Rusiei și respinge ideea că ar putea fi separată de China: „Rusia este absolut nesuverană din punct de vedere economic. Prin urmare, a o rupe de China nu e posibil, pentru că Rusia e prea dependentă de China. E o idee ciudată, greșită, că Rusia poate fi dezlipită de China”.
El arată, de asemenea, cum economia de război a creat structuri sociale care împiedică o retragere voluntară: „Unul din motivele pentru care Putin nu iese din război este acesta, gândiți-vă: are două milioane de oameni care și-au făcut carieră pe război, câștigă bani din război, din jefuirea teritoriului alte țări, iar altceva nu există în Rusia. Ce faci cu ei, într-o țară cu un nivel de trai foarte scăzut, cu foarte multe cereri? Ce vor face ei?”.
Această situație, spune el, transformă războiul în principala miză pentru Kremlin: „De aceea războiul e tot ce contează pentru Putin, de aceea Rusia a lansat intimidarea Europei”.
În dialogul pentru HotNews, Mihail Podoliak a recapitulat dezbaterile despre negocieri, evaluările asupra intențiilor lui Trump de a opri conflagrația și comentariile privind rezultatele din R. Moldova. Pe scurt, el afirmă că, de fapt, negocierile nu și-au asumat teme serioase: „De fapt, negocierile nici nu au existat” — iar cele care au avut loc s-au limitat în esență la probleme umanitare precum schimbul de cadavre, prizonieri și repatrierea copiilor deportați.
Potrivit lui, subiectele politice sau cele legate de reguli ale războiului nu au fost abordate — astfel Moscova a simulat procesul de negociere pentru a câștiga timp, a minimaliza soluțiile diplomatice și a continua escaladarea atacurilor împotriva populației civile. Scopul real a fost reconfigurarea — nu reducerea — ostilităților pe întreg teritoriul Ucrainei.
Mihail Podoliak mai spune că, din punctul său de vedere, negocieri reale nici măcar nu au început, deoarece Rusia nu e dispusă să oprească războiul. În schimb, Moscova își reconcentrează resursele: escaladând presiunea asupra Europei, intensificând militarizarea economiei și înăsprind programele de recrutare — mișcări care nu corespund unei alternative pașnice la conflict. El observă că, în urma acestor acțiuni, Kremlinul nu răspunde la apelurile repetate ale președintelui SUA privind încetarea focului.
Când i se pune întrebarea ce înseamnă „escaladare” în viziunea Kievului, Mihail Podoliak critică noțiunea de a evita orice măsură de reacție: dacă nu „escalăm”, ce anume rămâne de făcut când Putin crește permanent amploarea războiului? El descrie o listă de acțiuni provocatoare — blocarea aeropurturilor prin drone și atacuri simulate împotriva țărilor europene, de la Germania sau Belgia până la state baltice și nordice — toate menite să mențină Europa într-o stare de panică și distanțare față de sprijinul pentru Ucraina.
Potrivit consilierului, strategia actuală a Rusiei are trei componente clare:
- distrugerea infrastructurii energetice civile din Ucraina, cu lovituri crescute asupra instalațiilor și zonelor rezidențiale, producând victime în Cernihiv, Sumî, Harkiv, Dnipropetrovsk, inclusiv la Kiev și Liov;
- intimidarea Europei prin operațiuni simulate (drone, atacuri false etc.) pentru a slăbi unitatea și implicarea europeană;
- tergiversarea relațiilor bilaterale cu SUA, menită să mențină Statele Unite pasive — întârzierea furnizării de arme, sancțiuni și alte forme de sprijin.
Totodată, Mihail Podoliak observă schimbări în discursul administrației Trump și al apropiaților săi (J.D. Vance, Marco Rubio etc.), concluzionând că „Devine clar că Statele Unite înțeleg perfect ce face Rusia”. El atrage atenția că obiectivul strategic al Moscovei este, prin câștig de timp, „să anuleze influența globală a Statelor Unite în favoarea unei a treia puteri, în acest caz, China”.
În opinia sa, Statele Unite se află la o răscruce: fie permit Rusiei să-și extindă influența iar democrațiile occidentale pierd teren, fie se adoptă măsuri ferme — sancțiuni economice masive și o intensificare a loviturilor militare asupra teritoriului rus. Mihail Podoliak afirmă că decizia este clară și că Trump însuși și-a exprimat dezamăgirea față de Putin.
Pentru a contracara Moscova, Mihail Podoliak insistă că Ucraina trebuie dotată cu mijloace mai puternice, inclusiv rachete cu rază lungă de acțiune — Tomahawk fiind un exemplu — și crede că SUA ar trebui să fie dispuse să le furnizeze. În consecință, el vede „un optimism prudent” în direcția unui sprijin sporit din partea americană și a aliaților europeni.
Referitor la pregătirea administrației SUA pentru realitățile războiului, Podoliak consideră că planul inițial al Casei Albe se baza pe o profilare a lui Putin din perioada anterioară, când liderul rus părea mai rațional. Ideile lui Trump — condiții avantajoase de retragere, compensații economice și proiecte comune — erau, în esență, raționale. Problema este schimbarea lui Putin: acum e, în viziunea lui Podoliak, complet irațional și pentru el „războiul este singura substanță”.
Astfel se conturează trei concluzii esențiale despre Rusia:
1. nu este autosuficientă economic — prea dependentă de China pentru a putea fi „ruptă” de aceasta;
2. Putin acționează irațional, pentru care războiul este singura opțiune acceptabilă;
3. nu există o alternativă internă viabilă — milioane de oameni au construit cariere și profituri pe război, iar retragerea ar provoca tulburări sociale majore.
Mihail Podoliak avertizează că, odată cu o eventuală încheiere a războiului, Rusia ar risca să devină periferică pe scena globală și s-ar confrunta cu proteste masive, alimentate de pierderea privilegiilor și a câștigurilor obținute prin ocupare și jaf. El consideră că singurele instrumente eficiente împotriva Rusiei sunt constrângerea economică severă (inclusiv sancțiuni secundare care să vizeze principalii finanțatori) și creșterea presiunii militare — în special pe teritoriul federal central, în apropierea Moscovei.
Despre situația de pe front, Mihail Podoliak evită detalii militare operative, dar menționează câteva direcții cu confruntări intense — Pokrovske, Novopavlivske, Kupiansk — unde se înregistrează zilnic zeci de lupte directe. Totuși, el afirmă că „Tot ceea ce ține de ofensiva de primăvară-vară a Rusiei este complet eșuat” și că, în mare, linia frontului rămâne aproape neschimbată — un război pozițional, înghețat, dar de intensitate ridicată pe o întindere de peste 900 din cei 1200 km ai frontului.
Podoliak mai notează schimbarea tacticii ruse, care utilizează grupuri mici de infanterie (5–6 oameni) pentru infiltrări repetate — un tip de atacuri de mică scară, dar constante, care generează un efort continuu de apărare și contracarare.
În ansamblu, interviul conturează imaginea unei Rusii determinate să folosească războiul ca instrument intern și geopolitic, a unei Europe țintite de tactici de intimidare și a unui moment în care deciziile Washingtonului — privind livrările de arme, sancțiunile și sprijinul activ pentru Ucraina — pot influența în mod decisiv traiectoria conflictului.
Îți recomandăm:
Furie pe Truth Social: Donald Trump acuză Rusia, China și Coreea de Nord că „conspiră împotriva SUA”
cuvinte cheie: Mihail Podoliak
