Andrei Caramitru critică dur mentalitatea naționalist-izolaționistă a României și cea legată de tradiții. România a alungat constant artiștii săi de geniu, preferând un naționalism izolaționist care glorifică glodul, tradițiile și căruța. De la Brâncuși, dat afară și numit „degenerat globalist”, la dadaiștii ca Tzara sau Janco, interziși ca „judeo-bolșevici”, și până la Fondane, ucis la Auschwitz, statul a prigonit talentele. Antonescu a interzis arta evreiască, iar comunismul a distrus suprarealiști ca Gherasim Luca. Ceaușescu a cenzurat pe Ionesco, Pintilie sau Șerban, forțându-i în exil. După ’89, Cartarescu, Ghenie sau Perjovschi sunt ridiculizați ca „soroșiști”, iar Nobelurile Wiesel și Müller, chinuite de Securitate, sunt ignorate. România alege „glodul” lui Sadoveanu și Grigorescu, respingând modernitatea. Rămânem cu sărăcia, nevoile și „neamul”, în timp ce rinocerii lui Ionesco sunt studiați în SUA și Franța, nu aici.
Postarea lui Andrei Caramitru:
Jos artiștii globaliști sorosiști! Noi vrem tradiții, apă, energie, glod, cai și căruțe!
Nenorocirea asta se întâmplă de la începutul României. E un cancer al ruralității tâmpe, al naționalismului izolaționist iobăgesc tâmp. Și nu ne facem bine. E la fel de la începuturi: pășunism, legionarism, comunism, iliescism, aurism. Aceeași mizerie perpetuă.
1) De la 1906 până la al doilea război mondial, am avut o mișcare artistică fabuloasă, care a fost la nivelul celor mai buni din vest, în avangardă. Distruși sau dați afară de România.
Câteva exemple:
– Brâncuși. A trebuit să plece din România în 1904. Lua premii la Guggenheim și era în elita artiștilor din Paris, dar aici presa spunea că are o artă de degenerat globalist. Când a lăsat moștenire României tot ce avea, comuniștii, în anii 50, au refuzat, zicând că ei nu au nevoie de așa mizerii.
– Dadaiștii: Tristan Tzara, Marcel Janco etc., practic interziși în interbelic (că sunt „judeo-bolșevici anarhiști”). Au trebuit toți să fugă de aici. Dar au schimbat arta mondială.
– Victor Brauner (suprarealist) a fost atacat aici că e „anti-român”, a trebuit și el să fugă.
– Benjamin Fondane, un mare simbolist și teoretician al filmului, care a lucrat cu Man Ray, a fost, la final, arestat și trimis la Auschwitz, unde a și murit.
– Paul Celan, evreu din Bucovina, al cărui familie a fost omorâtă de statul legionar-fascist, a devenit unul din cei mai importanți poeți ai limbii germane după război.
– Enescu și Lipatti, și ei au fugit de aici în anii 40.
Cel mai dur a fost Antonescu, care a scos în afara legii toți evreii și orice artă produsă de ei: Fondane a fost ucis, ceilalți prigoniți au fost Mihail Sebastian, Celan și mulți alții, care nu plecaseră încă.
2) După, a venit campania stalinistă „anti-globalistă”. Victime atunci au fost mulți de tot. De exemplu, grupul suprarealist din București (Paul Păun, Gherasim Luca, Gellu Naum etc.), publicațiile blocate, prigoană și teroare, mulți au reușit să fugă în exil.
3) Pe timpul lui Ceaușescu, care a fost cel mai cel bou suveranist:
– Eugen Ionesco, interzis, nu putea fi jucat.
– Lucian Pintilie, piesele cenzurate, împins în exil.
– Andrei Șerban, a fost forțat să plece (și a avut o imensă carieră internațională după).
– Până și Nichita Stănescu, inițial, era considerat ciudat și abia tolerat.
– Celibidache a fost interzis personal de Ceaușescu.
– Phoenix au fugit și ei și au fost complet interziși până la revoluție.
4) După revoluție, ce credeți? Păi tot acolo suntem.
– Mircea Cărtărescu, cel mai citit român ever, îi e refuzată intrarea în Academie, că nu e cu „tradițiile”, e și el globalist sorosist.
– Adrian Ghenie, cel mai bine vândut artist plastic ever, e acuzat local de foarte mulți că are „mâzgăleli”, nimic românesc în arta lui, huo lui, deși valoarea unui tablou al lui e de 10 milioane dolari, nu are nimeni nicio treabă cu el pe aici, huo lui.
– Dan Perjovschi, deși e la MoMA și Tate, aici e „caricaturist sorosist” și el.
Apropo, avem 2 premii Nobel, cu Elie Wiesel și Herta Müller. Wiesel, sub comuniști, a fost „cancelled”, zero publicații, a trebuit să fugă să-și facă cariera în străinătate.
Herta, a fost direct chinuită și țintită de Securitate, a fost „vândută” la nemți în anii 80. După revoluție, huo ei, și asta e, deci globalistă. Ce mare recunoaștere are aici? Zero.
Pe scurt: dacă nu ești aurist tradiționalist cu glia și poporul, ești trădător. Mai ales dacă mai ești și evreu. Statul te împinge spre exil și te ridiculizează/blochează în țară.
Noi am rămas cu criminalul de Sadoveanu, carul cu boi pășunist al lui Grigorescu (care a înțeles: pictezi glie, apă, glod, cai și boi, ești OK, ajungi și la academie și primești bani și tot, dacă nu, ești terminat) și cu toate nenorocirile de texte și de „artiști”, care sunt studiați în liceu.
E vreunul din lista de mai sus recunoscut pe bune acum (pe lângă Enescu și Brâncuși, după o perioadă enormă de la moartea lor)? Aud? Cum e posibil ca rinocerii lui Ionesco să fie studiați în licee în SUA și Franța (un text excepțional anti-dictatură) și la noi nu, nu, nuuuu? La noi glie, apă, cai și boi, Zamolxis, Mihai Viteazu și Ștefan cel Mare și Sadoveanu.
Iobagul nu e prost destul până nu se agață încăpățânat de glod. Noi aici ne apărăm sărăcia și nevoile și neamul, ca deh, cum să evoluăm să avem și noi modernitate și neuroni? Nu. Noi vrem sărăcie și nevoi și neamul, poporul, glodul, ia manele și mititei!
Vai de lume!
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: Andrei Caramitru tradiții
