Israelul nu va da înapoi, dar este posibilă o schimbare de regim în Iran?
Conducerea Republicii Islamice Iran mizează pe sentimentul patriotic al populației pentru a-și stabiliza puterea. În opoziție se conturează o rezistență, dar ea este fragmentată.
“Iranul nu va capitula și va continua să se apere”. Cuvintele îi aparțin liderului suprem al Republicii Islamice Iran, Ali Khamenei, care s-a adresat publicului într-un discurs televizat, pe 18 iunie. Nu se cunoaște cu exactitate locul în care se află puternicul ayatolah.
Între timp, Israelul continuă să bombardeze instalații militare și nucleare din Iran, cu scopul de a împiedica Teheranul să dezvolte o bombă atomică. Iranul răspunde cu atacuri de rachete și drone asupra teritoriului israelian. În rândul populației iraniene circulă zvonuri că lui Khamenei însuși i-ar putea suna în curând ceasul, așa cum s-a întâmplat cu o serie de înalți funcționari ai Gărzii Revoluționare, eliminați în timpul atacurilor israeliene.
Nu puțini observatori se întreabă cum poate un regim care nu este în stare să-și protejeze nici măcar propriii funcționari de rang înalt să pretindă că apără integritatea teritorială a țării? Sociologul Majid Golpour, iranian care trăiește în exil, a comentat pentru DW: ”Contrar tuturor afirmațiilor privind apărarea antirachetă sau protecția conducerii statului, ineficiența absolută a acestui regim sare în ochii întregii lumi”.
Golpour afirmă că posibilitatea ca atacurile să ducă la prăbușirea regimului depinde în primul rând de existența unei alternative politice credibile. ”Acum este momentul în care forțele politice naționale ar trebui să prezinte o cartă comună, atât împotriva sistemului actual, cât și împotriva amenințărilor externe. Deocamdată nu există planuri concrete, coaliții operaționale și structuri funcționale în rândurile opoziției”.
Care este alternativa?
Fapt este că opoziția iraniană din străinătate este fragmentată. O parte a diasporei vede în Reza Pahlavi, fiul cel mare al șahului Mohammad Reza Pahlavi, răsturnat în 1979, o posibilă figură de tranziție sau un simbol al unității naționale. Pahlavi, care după Revoluția Islamică a trăit în exil, în principal în SUA, apare ca figură a opoziției împotriva Republicii Islamice. Însă în țară el nu are nicio organizație politică.
În Iran, vocile opoziției sunt sistematic reprimate de zeci de ani. Cei care par capabili să mobilizeze oamenii sunt discreditați, supravegheați, arestați și adesea condamnați la pedepse lungi cu închisoarea. Cu toate acestea, Shukriya Bradost, cercetătoare la Middle East Institute, avertizează că o slăbire puternică a regimului iranian ar putea favoriza apariția unui vid politic, ceea ce ar oferi o oportunitate pentru grupurile de opoziție de a organiza proteste și greve, și de a iniția schimbări fundamentale.
Atașamentul patriotic față de țară
Un factor decisiv în acest scenariu este atașamentul patriotic al multor iranieni față de țara lor, aspect care îi favorizează pe actualii potentați și care deja a ajutat regimul să se stabilizeze după revoluția din 1979. În toamna anului 1980, când Irakul lui Saddam Hussein ataca Iranul, populația s-a raliat în spatele țării. A urmat un război de opt ani, cu până la un milion de morți de partea iraniană.
Astăzi, pentru a-și cimenta influența, Republica Islamică folosește din nou retorica naționalistă. Potrivit jurnalistei Shahran Tabari, politoloagă aflată în exil, ”Republica Islamică a realizat că oamenii nu se mai identifică cu ‘națiunea islamică’, ci se consideră cetățeni ai Iranului. Niciun om rațional nu se lasă înșelat de această scenografie naționalistă”.
Este greu de înțeles ceea ce simt în prezent mulți oameni din Iran, dincolo de frică și furie față de un conflict în escaladare, asupra căruia nu au nicio influență. Deși în țară există numeroase voci critice la adresa regimului, multe dintre ele resping recomandările venite din exil.
Narges Mohammadi, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, îndeamnă Israelul să înceteze atacurile. SUA, spune ea, ar trebui să se implice în dezamorsarea conflictului. Într-un mesaj video transmis postului american CNN, l-a rugat pe președintele american Donald Trump ”să nu se alăture acestui război și să încerce să îi pună capăt. Este nevoie de un armistițiu în întreg Orientul Mijlociu”.
Occidentul pare divizat în abordarea sa față de Iran. În pofida retoricii dure față de Teheran, se simte lipsa unei strategii coerente pentru o eventuală schimbare de regim. În timp ce unii consilieri americani, precum John Bolton, cer presiuni militare, președintele Trump se arată, cel puțin pentru moment, rezervat.
Îți recomandăm:
Teheranul, paralizat de teamă: Regimul islamist din Iran vede agenți Mossad peste tot
cuvinte cheie: schimbare de regim în Iran
