Adrian Papahagi: Planul lui Trump demolează hegemonia SUA, lovind cu cruzime americanii de rând, firmele și partenerii globali
Nu cred că Trump e stupid și acționează impulsiv. Dimpotrivă, cred că are un plan bine articulat, de durată, pe care îl urmează consecvent.
Planul acesta vizează reducerea deficitelor comerciale și a datoriei publice uriașe, și reindustrializarea SUA. Toate acestea sunt legitime.
Problema e execuția planului și combinația obiectivelor.
Trump ar vrea așa:
– SUA să rămână principala putere militară, dar nu în virtutea unor alianțe bazate pe principii și valori, sau a unor angajamente internaționale, ci prin raporturi clientelare; cu alte cuvinte, clienții care beneficiază de umbrela de securitate SUA să plătească. Aici problema e că prețul cerut e prea mare, și oferta nesigură. Nu poți fi obligat să cumperi avioane, dar să nu fi sigur că ți se permite să le folosești dacă te atacă Rusia, sau să oferi minereuri în valoare de sute de miliarde fără garanții reale de securitate.
– Dolarul să rămână moneda de referință a lumii, dar SUA să-l devalorizeze după plac pentru a-și mări exporturile. Dar asta nu se poate: când îți ții banii în dolari, vrei ca ei să-și mențină valoarea. Când imporți, vrei prețuri bune și calitate înaltă.
– America să-și mențină nivelul de trai și deci consumul, firmele să-și crească profitabilitatea, și deci producția. În plus, să producă în SUA. Dar, ca să fie profitabile, marile firme americane, de la Apple la Nike produc ieftin în Asia. Acolo e multă mână de lucru, ieftină, eficientă, harnică. Au și investit enorm: în China sunt fabrici cât un oraș, care produc numai iPhone, etc. Nu poți reproduce asta în SUA: pentru că nu poți muta sute de mii de americani în deșert să-ți producă 12 ore pe zi, pe salarii de nimic, ca sclavii, telefoane sau computere și la asta să se reducă viața lor.
Hegemonia SUA. Pentru a forța rezolvarea acestei probleme, Trump lovește cu faimoasele tarife (taxe vamale). Scopul taxelor vamale e triplu:
– să aducă în primă instanță bani la buget pentru plata datoriei; dar dacă schimburile comerciale scad, și scade și consumul, vor intra mai puțini, nu mai mulți bani.
– să oblige firmele americane să-și mute producția în SUA; dar asta sau nu e realizabil, fiindcă niciun american nu va coase adidași Nike pentru 1$/oră, și oricum nu se poate face peste noapte; producția va scădea, ceea ce va genera penurii și sărăcie în lume. Deja bursele au scăzut masiv ca reacție la tarife.
– să oblige alte state să cumpere mai multe produse americane. Trump nu vrea, de pildă, liber schimb cu UE (cum au propus Musk și von der Leyen), ci să oblige UE să cumpere energie americană de 350 miliarde $, adică valoarea deficitului comercial dintre UE și SUA.
Care e problema cu aceste politici?
1. Sunt pur contabile. Nu ai garanția că pot fi transpuse în realitate.
2. Nu ai nicio garanție că restul universului, adică absolut toate celelalte țări din lume (inclusiv insule locuite de pinguini) vor accepta. Unele, disperate (Vietnam), vor accepta; China, principalul concurent, se opune; UE e mai flexibilă, dar e pregătită și de război comercial.
3. Nu poți intra în război cu toată lumea, cum a făcut Hitler. La sfârșit, pierzi. Ai nevoie de aliați, altfel se aliază toți ceilalți împotriva ta și te îngenunchează.
4. Nu poți fi garantul ordinii mondiale (politice, militare, economice), dar să generezi dezordine. În clipa de față SUA e impredictibilă. Vă dau exemple: Orbán a jucat totul pe cartea Trump, împotriva UE. Trump l-a lăudat, dar acum îi trântește aceleași tarife ca restului țărilor UE și citează în motivare Ungaria printre cele mai corupte țări din Europa. Musk l-a sprijinit entuziast pe Trump ca să decimeze administrația și să reducă birocrația, dar acum e una din principalele victime ale taxelor vamale. Ucraina s-a bazat pe America în războiul ei just, de apărare, dar acum nu mai are nicio garanție, ba, dimpotrivă, i se întoarce mâna la spate.
Hegemonia SUA. Pe scurt: planul Trump poate fi bine intenționat pentru SUA. Dar e brutal, ca personajul Trump, și executat în totală lipsă de considerație pentru americanii de rând, pentru firmele din SUA, și pentru partenerii SUA în lume.
Are ceva dictatorial, voluntarist și totalitar, și se poate dovedi falimentar, ca ambiția lui Ceaușescu de a industrializa forțat România.
S-ar putea să reușească măcar parțial, și în câțiva ani americanii să profite. La fel de bine ambițiile acestea cumulate pot eșua, cu efecte dramatice pentru americanii de rând și pentru firmele din SUA.
În ambele cazuri, însă, America și-a înstrăinat toți aliații și și-a compromis deja capitalul de simpatie în restul lumii. Nu poți cere să ai toate avantajele hegemoniei și globalizării, dar niciun dezavantaj. Nu poți domina lumea fără cheltuială. Nu poți avea și un popor bogat, și producție ieftină – fiindcă un muncitor plătit 3000$/lună nu poate produce ieftin.
Pe scurt, ce vrea Trump e ca SUA să trăiască mult mai bine, și tot universul să cotizeze la asta. E legitim ca universul să nu fie de-acord.
Universul vrea un trade-off: ne ținem banii în dolari, fiindcă voi ne cumpărați mărfurile cu acei dolari; voi sunteți șefii, dar ne protejați; aveți monopolul pe software, cloud, etc., dar ne cumpărați și nouă vinul, hainele.
Trump a ales varianta rapidă și brutală de a face un deal: a declarat război economic întregii planete. Să sperăm că nu se va ajunge și la război militar.
Îți recomandăm:
Angajament ferm al lui Marco Rubio la Bruxelles: SUA vor rămâne în NATO
cuvinte cheie: hegemonia SUA
