Rata natalității în Coreea de Sud pune în pericol existența țării. Cauza reală pentru care sud-coreenii nu cac copii: Diviziunea de gen este în expansiune
În Coreea de Sud, motivul principal pentru care oamenii aleg să nu aibă copii nu este legat de rasă, vârstă sau statutul imigranților, ci de gen. Helena Lee, când se simte generosă față de bărbați—de exemplu, atunci când vede un bărbat atrăgător pe stradă—își poate lăsa distanța deoparte și îi apreciază ca “bucurii vizuale”. Dar aceasta este limita: „Nu vreau să știu ce e în mintea lui.” În majoritatea timpului, nu dorește să aibă nimic de-a face cu bărbații. „Încerc să am încredere în bărbați și să nu fiu genul care zice: ‘Omorâți toți bărbații,’” spune ea. „Dar, îmi pare rău, sunt un pic pe acelă parte—adică pe partea extremă.”
Tatāl ei, spune ea, a fost abuziv și a plecat când ea avea 6 ani, trăind de atunci cu mama și bunica ei, într-o mini-matriarhie care îi convine de minune. Își poartă părul într-o tunsoare bob și, în ziua în care ne-am întâlnit, purta o cămașă neagră din denim și un trench bej. La facultate, colegii ei bărbați i-au spus că ar fi mai drăguță dacă și-ar „schimba stilul gay.” Cel mai rău, spune ea, a fost că aceștia au fost surprinși când s-a simțit ofensată—ei credeau că i-au făcut un compliment. Are 24 de ani, studiază pentru examenele de funcționar public și îi place să citească Andrea Dworkin, Carl Sagan și ocazional câte un roman de dragoste, pe care le consideră pură fantezie.
Lee face parte dintr-o mișcare de boicot în Coreea de Sud—femei care aleg activ viața de singurătate. Mișcarea lor—posibil zeci de mii de membri, deși este imposibil de spus cu certitudine—se numește „4B” sau „Cei 4 Nu”. Susținătoarele spun nu întâlnirilor, nu sexului cu bărbați, nu căsătoriei și nu nașterii de copii. („B” se referă la prefixul coreean bi-, care înseamnă „nu”.)
Aceste femei sunt extremitatea unei tendințe mai largi de a se abate de la căsătorie. Conform unei estimări, mai mult de o treime dintre bărbații coreeni și un sfert dintre femeile coreene aflate acum în jurul vârstei de 30 de ani nu se vor căsători niciodată. Și mai multe nu vor avea copii. În 1960, femeile coreene aveau, în medie, șase copii. În 2022, femeia coreeană medie se aștepta să aibă doar 0,78 copii în viața ei. În Seul, media este de 0,59.
Dacă acest trend descendent continuă, nu va trece mult timp până când una din două femei din capitală nu va deveni niciodată părinte. În multe țări, populația îmbătrânește și, în unele cazuri, scade. În ianuarie, China a înregistrat prima scădere a populației din anii 1960, când țara a fost afectată de foamete. Rata natalității în America a scăzut de la Marea Recesiune (deși 86% dintre femeile americane au încă cel puțin un copil până la 40 de ani). Dar rata fertilității din Coreea de Sud este cea mai scăzută din lume.
Rata natalității în Coreea de Sud este la pământ. Căsătoria și copiii sunt mai strâns legate în Coreea de Sud decât în aproape orice alt loc, cu doar 2,5% dintre copii născuți în afara căsătoriei în 2020, comparativ cu o medie de peste 40% în OECD.
De aproape 20 de ani, guvernul coreean încearcă să încurajeze mai multe căsătorii și mai multe nașteri. În 2005, guvernul a recunoscut fertilitatea scăzută ca fiind o problemă de importanță națională și a introdus Legea-Cadru privind Rata Scăzută a Nașterilor într-o Societate Îmbătrânită, versiuni ale căreia au fost reînnoite la fiecare cinci ani. Guvernul a încercat să extindă concediul de maternitate, să ofere cuplurilor bonusuri tot mai mari pentru nașterea de copii și să subvenționeze locuințele în Seul pentru proaspăt căsătoriți. Primarul a propus relaxarea restricțiilor de viză pentru a aduce mai multe bone străine ieftine, în timp ce unele autoritți locale finanțează bărbați singuri care caută soții străine.
În 2016, guvernul a publicat o „hartă a nașterilor” online arătând câte femei de vârstă fertilă trăiesc în diferite regiuni—a încercare stângace de a încuraja orașele și localitățile să producă mai mulți copii. A provocat un protest feminist cu femei care țineau bannere cu mesaje precum „vântul meu nu este un bun public național” și „automate de copii”. Harta a fost eliminată. În tot acest timp, țara a cheltuit peste 150 de miliarde de dolari în speranța de a atrage mai mulți copii în lume. Niciunul dintre eforturile sale nu a dat roade. Multe dintre sistemele de metrou din Coreea au locuri roz pentru femeile însărcinate, dar când am vizitat Seul în noiembrie, eu fiind însărcinată în șase luni și obosită ușor, rar am reușit să prind un loc; acestea erau ocupate de oameni vârstnici adormiți.
Sunt multe motive pentru care oamenii decid să nu aibă copii.
Tinerii coreeni citesc ca obstacole costul ridicat al locuințelor în Seul (care găzduiește aproximativ jumătate din cei 52 de milioane de cetățeni ai țării), cheltuielile pentru creșterea unui copil într-o cultură academică hipercompetitivă și normele de muncă aspre care sunt neprietenoase cu viața de familie, în special pentru femei, care sunt încă așteptate să facă majoritatea muncii de acasă și îngrijirii copiilor. Dar aceste explicații nu prind o dinamică mai de bază: deteriorarea relațiilor dintre femei și bărbați—ceea ce media coreeană numește un „război de gen.”
„Cred că cea mai fundamentală problemă este că multe fete își dau seama că nu trebuie să facă asta în continuare,” mi-a spus Lee. „Pot să renunțe pur și simplu.” Rata în scădere a fertilității își are rădăcinile în transformarea rapidă a societății coreene. După războiul coreean, mulți oameni au migrat din sate pentru a lucra în fabrici urbane pentru salarii mizere, ca parte a unei transformări economice conduse de stat care a devenit cunoscută sub numele de „Miracolul de pe râul Han.” Înscrierea la liceu și facultate a crescut brusc. Un mișcare pro-democrație a dus în cele din urmă la răsturnarea regimului militar în 1987 și la noi libertăți. După criza financiară din 1997, companiile s-au restructurat, iar cultura corporativă a Coreei—cunoscută pentru cerințele de ore lungi în schimbul securității locului de muncă—a adoptat precaritatea familiară americanilor.
Dar rolurile de gen au evoluat mai lent.
Chang Kyung-sup, sociolog la Universitatea Națională din Seul, a creat termenul modernitate comprimată pentru a descrie combinația dintre transformarea economică extrem de rapidă a Coreei de Sud și evoluția lentă și inegală a instituțiilor sociale, cum ar fi familia. Tot mai multe femei au intrat în educația superioară, depășindu-i în cele din urmă pe colegii lor bărbați în 2015. Dar femeile educate erau încă adesea așteptate să renunțe la forța de muncă după căsătorie.
Îți recomandăm:
Coreea de Sud reduce programul de muncă al angajaților. Care este mișcarea Chinei
cuvinte cheie: rata natalității în coreea de sud
