Agricultura României arde în fiecare secundă. Suntem în cazanul cu flăcări
Începând cu luna mai 2024, precipitațiile au lipsit de pe teritoriul României. Exact atunci culturile de primăvară aveau cea mai mare nevoie de apă. Istoric, lunile mai și iunie erau cunoscute pentru precipitațiile abundente, însă acestea nu au mai venit, relatează renasteromania.ro.
La acel moment, estimările de producție erau optimiste. Cu toate acestea, problemele au început încă din toamna anului 2023, când lipsa apei a afectat serios culturile de toamnă. Suprafața cultivată cu rapiță a fost considerabil redusă din cauza răsăririi neuniforme și incomplete. Astfel, de la un potențial de peste 550.000 de hectare, în iunie 2024 s-au recoltat doar 350-370.000 de hectare.
Grâul a avut o soartă relativ mai bună, fiind cultivat pe o suprafață de 2,15 milioane de hectare, cu perioada de însămânțare extinsă până pe 10 decembrie 2023. Datorită precipitațiilor din noiembrie și începutul lunii decembrie, grâul a răsărit și a intrat în vegetație, deși slab. Iarna nu a fost deosebit de dificilă din cauza temperaturilor moderate, iar ploile din aprilie au contribuit la dezvoltarea plantelor.
Totuși, rezerva de apă din sol nu a fost refăcută.
În aceste condiții au fost însămânțate culturile de primăvară, precum porumbul și floarea-soarelui. Suprafața cultivată cu porumb a scăzut la 2-2,2 milioane de hectare din cauza temerilor legate de secetă și căldură, în timp ce floarea-soarelui a ocupat 1,32 milioane de hectare, o creștere determinată de reducerea suprafeței pentru porumb. Inițial, se estimau 13 milioane de tone de porumb și 3,2 milioane de tone de semințe de floarea-soarelui.
Cu toate acestea, anul 2024 a adus un regim termic extrem, similar cu 2020, 2022 și 2023, cu temperaturi de 38-42 grade Celsius care au persistat timp de cel puțin două săptămâni. Deși anterior acestui episod a mai existat unul mai puțin sever, el a cauzat maturarea forțată a culturilor de toamnă și scăderea randamentelor.
Fără rezerve de apă în al doilea strat al solului, porumbul, cu rădăcina sa pivotantă, a pierit, iar floarea-soarelui a urmat, necesitând apă după formarea calatidiului și a semințelor. A fost o distrugere complexă și graduală. Lipsa apei combinată cu temperaturile extreme a decimat agricultura României.
Rezultatul: minus 6 milioane de tone de porumb, minus 1 milion de tone de grâu, minus 0,4 milioane de tone de rapiță, minus 0,8 milioane de tone de semințe de floarea-soarelui. Pierderi incomensurabile, venituri care nu mai intră în conturile fermelor, contribuind astfel mai puțin la PIB-ul României și la bugetul de stat. La dimensiunea pagubei se adaugă și costurile ridicate de înființare a acestor culturi. Impactul financiar este considerabil, afectând grav balanța agro-alimentară, deja în deficit major.
2.8 miliarde EURO. O sumă imensă. Ministerul Agriculturii, prin vocea ministrului Barbu, promite despăgubiri de 250 euro/ha, deși a modificat ordinul de ministru pentru a limita accesul la aceste fonduri. Fermierii fără istoric de 5 ani sau cei cu cel puțin un proces verbal de calamitare în ultimii 5 ani sunt excluși, fiind aliniați cu datele INS.
Formula de calcul este discutabilă: se analizează ultimii 5 ani, eliminând anul cu cea mai mare și cea mai mică producție. Media se face pe cei trei ani rămași. Județele afectate de secetă vor întâmpina dificultăți în accesarea despăgubirilor. Ministrul Barbu face promisiuni fără acoperire, călătorind în Arabia Saudită pentru a vinde grâu, deși producția abia acoperă necesarul intern.
Rolul Ministerului Agriculturii ar trebui să fie dezvoltarea agriculturii românești, nu promisiuni goale și folosirea despăgubirilor ca pârghie politică. De exemplu, problema subvențiilor APIA arată cum sunt manipulate aceste fonduri pentru a menține fermierii într-o stare de dependență.
Ministerul ar trebui să creeze sisteme care să crească producția, să proceseze și să dezvolte potențialul agricol, coordonându-se cu alte ministere și Guvernul.
Apa este esențială pentru securitatea alimentară, dar rețeaua de irigații a fost neglijată din 1990. Canalele sunt colmatate, stațiile de pompare sunt vechi, iar proiectele sunt doar pe hârtie. Avem resurse hidrografice și oportunități de dezvoltare, dar managementul deficitar și lipsa unei viziuni progresiste lasă România vulnerabilă.
Interesele transpartinice și gândirea învechită limitează progresul. Ministrul Barbu a modificat legi în mod dubios, dar nu a făcut nimic pentru a îmbunătăți agricultura. A făcut scene jenante la TV și a ratat oportunități de a aduce fonduri suplimentare pentru fermieri.
Lăsând deoparte Ministerul Agriculturii, și Ministerul Mediului, prin ministrul Mircea Fechet, a ignorat nevoile agriculturii. Consideră desalinizarea apei din Marea Neagră pentru irigații prea scumpă, dar nu compară costul cu securitatea alimentară pe termen lung.
Avem soluții pentru agricultura României: Carpații, rețeaua hidrografică, Dunărea și canalul Dunăre-Marea Neagră. Canalul Siret-Bărăgan trebuie construit, nu doar folosit electoral.
Guvernul a fost inactiv de la începutul crizei ucrainene, lăsând agricultura în voia sorții. Europarlamentarii nu au făcut nimic concret pentru România, doar zgomot populist.
Suntem la un punct de cotitură. Trebuie să alegem între disoluția agriculturii românești și un viitor prosper. România poate deveni un hub regional de procesare și transfer, dar primul pas esențial este maparea țării și crearea unei infrastructuri eficiente pentru apă.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: Agricultura României
