Șefi toxici
Identificarea trăsăturilor unui șef toxic și descifrarea comportamentelor problematice sunt parte dintr-o strategie de relaţionare mai bună atunci când activitatea profesională se desfășoară în condiţii de stres permanent, scrie Genia Rusu, în semneletimpului.ro
În medie, oamenii petrec aproximativ 99.100 de ore la locul de muncă, adică în jur de 11 ani. Din păcate, nu pentru toţi angajaţii cei 11 ani reprezintă o perioadă ușoară. Provocările vieţii profesionale sunt complexe, iar relaţia cu superiorii se numără printre cel mai des întâlnite probleme.
Portret de șef toxic
Portretul unui șef dificil cuprinde nuanţe și culori diferite. Toate acestea au însă un substrat comun, care se transpune într-o serie de reacţii și manifestări similare. Spre exemplu, majoritatea șefilor toxici găsesc plăcere în a induce teamă. Astfel de lideri urmăresc să-și impună, cu orice preţ, autoritatea, să câștige obedienţa celorlalţi și să se sustragă de la responsabilitate atunci când greșesc; vânează defectele și nu apreciază calităţile subalternilor; sunt schimbători precum vremea, refractari la opinii noi, conduși de orgolii personale, gata să umilească și să dezbine; sunt răzbunători.
Derapajele unui superior problematic se pot referi la:
– abuzurile emoţionale (folosirea frecventă a ironiilor, etichetărilor și a judecăţilor de valoare, a ameninţărilor);
– încărcarea excesivă cu sarcini de lucru și termene scurte de finalizare;
– tonul ridicat (ţipete);
– folosirea unor „pedepse” nejustificate (refuzul unor creșteri salariale cuvenite, acordarea de concedii ș.a.m.d.);
– agresivitatea fizică.
Șefii toxici sunt conducătorii lipsiţi de obiectivitate și transparenţă, motivaţi de dorinţa controlului excesiv, capabili să recurgă la metode reprobabile pentru a-și atinge obiectivele (atacuri personale, decizii riscante, șantaj, manipulare, abuz de putere).
„În egală măsură, un șef toxic poate fi indecis, slab, poate chiar incompetent. Poate fi influenţabil, manipulabil, ușor de învins în negocieri. Un șef toxic poate fi haotic, ineficient și nesigur pe el însuși. Acesta va prelua rolul victimei neajutorate, neasumându-și responsabilităţile și mereu dând vina pe ceilalţi. Un șef toxic nu sancţionează comportamentele neadecvate, abuzurile sau incompetenţa anumitor angajaţi”, precizează jurnalistul Adrian Vascu, subliniind că abuzul de putere și vidul de putere sunt toxice deopotrivă.
Pe de altă parte, un șef toxic nu este neapărat un șef exigent, tranșant, imun la compromisuri. Un șef care respectă el însuși standardele pe care le pretinde și celorlalţi, care acţionează în mod competent, care are o viziune clară și rezolvă problemele în timp util, care ia deciziile grele fără să ezite și își comunică doleanţele alături de argumentele necesare este, de fapt, un lider care inspiră încrederea de a fi urmat, și nu teamă.
Tipologia funcţiilor de conducere
Un sondaj realizat în 2018 în Statele Unite ale Americii arată că majoritatea respondenţilor se confruntă cu situaţia de a avea un șef toxic (76%), în timp ce doar 5% declară că au o relaţie amiabilă cu superiorul ierarhic, iar 19% îl cataloghează drept mentor ori persoană pe care se pot baza la nevoie.
Același sondaj creionează portretul liderului nociv, relevându-i principalele caracteristici: nevoia de putere (26%), incompetenţa (17%), lipsa de implicare (15%).
Prin stilul lor de conducere, șefii sunt cei care, de multe ori, îi determină pe subalterni să își păstreze sau nu locul de muncă.
Deși nu toţi șefii români se încadrează în această descriere, am putea spune că există, în spaţiul autohton, o anumită tipologie asociată funcţiilor de conducere, considerate adesea apanajul oamenilor autoritari, dictatoriali chiar.
Prin stilul lor de conducere, șefii sunt cei care, de multe ori, îi determină pe subalterni să își păstreze sau nu locul de muncă.
„Când vine vorba despre demisie, studiile arată că angajaţii fac acest pas din cauza relaţiei cu şeful”, precizează Eduard Ezeanu, consilier în carieră.
Dezechilibre personale și profesionale
Pe termen lung, condiţiile de stres cauzate de un manager dificil determină nenumărate dezechilibre pe plan profesional și personal.
„Un şef toxic îţi vede defectele, dar niciodată calităţile, te foloseşte la maximum, dar nu te valorizează niciodată, ci, din contră, încearcă să-ţi demonstreze cât de inutil şi lipsit de valoare eşti”, explică psihologul Silvia Ungureanu. Într-o astfel de situaţie, efectele menţinerii unei dinamici care nu garantează respectarea demnităţii umane sunt serioase.
Când ne aflăm în asemenea împrejurări nefavorabile, un prim pas spre schimbare este să evaluăm în ce măsură ne afectează atitudinea superiorului nostru:
- Ne influenţează credibilitatea? (șeful ne respinge constant ideile, minimalizează sau chiar neagă efortul personal depus pentru rezolvarea sarcinilor de lucru);
- Ne transmite un sentiment de incertitudine? (obiectivele și sarcinile sunt vag formulate/ trasate, feedback-ul lipsește cu desăvârșire);
- Ne impune un ritm și un mod de acţiune străin de valorile și ideile noastre? (ignoră complet particularităţile membrilor echipei);
- Ne privează de stabilirea unor conexiuni reale cu cei din jur? (nu ţine cont de nevoia de a dezvolta un sentiment al apartenenţei la grup);
- Conferă nesiguranţă? (conducerea ia decizii arbitrare, lipsite de transparenţă, sfidează procedurile cunoscute).
În timp, activitatea profesională desfășurată în condiţii de stres poate duce la depresie. Pe fondul devalorizării la care este supus angajatul în raporturile sale cu un lider nociv, se instalează neîncrederea în propriile capacităţi, convingerea că nimic din ce face nu este suficient de bun pentru a produce rezultatele așteptate. Astfel, stima de sine descrește tot mai mult, iar persoana ajunge să se subaprecieze până în punctul în care renunţă să mai depună eforturi pentru a progresa.
Productivitatea angajaţilor este un alt palier profund influenţat de comportamentul șefilor toxici.
Riscul de concediu medical scade cu 46% în rândul angajaţilor coordonaţi de către un manager binevoitor.
În cadrul echipelor prost gestionate, angajaţii sunt cu 50% mai puţin productivi şi cu 44% mai puţin rentabili pentru companiile lor, potrivit unui studiu întreprins de Gallup. Lucrătorii coordonaţi de un șef agreabil au o stare de sănătate mai bună şi cer mai puţine zile libere: concret, aceștia au un risc de îmbolnăvire cu 27% mai mic, comparativ cu angajaţii care au un șef dezagreabil.
În aceeași notă, un studiu realizat de cercetătorii finlandezi arată că riscul de concediu medical scade cu 46% în rândul angajaţilor coordonaţi de către un manager binevoitor.
Conform unor cercetări efectuate la Universitatea de Stat din Georgia, atât depresia angajaţilor, cât și productivitatea scăzută se află în strânsă legătură cu microagresiunile la care aceștia sunt expuși repetat, prin microagresiuni înţelegându-se acele atacuri subtile, insulte directe, invalidări și discriminări ale subalternilor, pe baza anumitor particularităţi (vârstă, gen, statut marital etc.)
Strategii de „supravieţuire” în relaţia cu un șef toxic
Ce să facem pentru a diminua impactul avut asupra noastră de comportamentul unui șef toxic?
În primul rând, trebuie să ne cunoaștem bine potenţialul; să știm care ne sunt drepturile, obligaţiile și atribuţiile la locul de muncă; ce ne poate cere șeful să facem și ce nu.
Pentru a întreţine relaţiile profesionale satisfăcătoare, chiar și cu persoanele dificile, la fel de importante sunt dezvoltarea abilităţilor de comunicare și utilizarea tehnicilor de ascultare activă.
Când metodele anterioare nu aduc rezultatele dorite, putem încerca să restrângem interacţiunile cu managerul. Ne este imposibil să îl evităm cu totul, dar avem posibilitatea de a limita ocaziile în care ne aflăm în preajma lui, cu condiţia ca acest lucru să nu împiedice îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Dacă ne reproșează că nu suntem în stare să-i înţelegem directivele, îi putem demonstra contrariul, luând notiţe sau repetându-i cuvintele în scopul de a-l asigura că am recepţionat corect mesajul.
O altă strategie este aceea de a ne face bine treaba, atât pentru satisfacţia personală, cât și pentru a nu-i da coordonatorului motive de critică. Totodată, trebuie să avem în vedere ușurinţa cu care se transmit comportamentele negative și să evităm a deveni, la rândul nostru, abuzatori; să îi evităm pe cei care adoptă o astfel de conduită ori să le atragem atenţia cu privire la abuzurile comise.
Dacă problemele nu se rezolvă prin abordarea lor directă de către cei implicaţi, putem raporta neregulile superiorilor lor ierarhici sau departamentului abilitat.
„De asemenea, este important să ai curajul să te opui într-un mod civilizat, dar ferm. Susţinerea prietenilor şi/sau a membrilor familiei te va ajuta să nu-ţi pierzi încrederea în tine sau să începi să te devalorizezi ca urmare a conflictului direct sau indirect cu şeful toxic”, spune psihologul Silvia Ungureanu.
În cazurile extreme, demisia se dovedește a fi singura soluţie. Doar că demisia ar trebui să survină după ce am încercat tot ceea ce ţine de noi în gestionarea relaţiei cu șeful, pentru a fi siguri că nu vom transfera problemele noastre de relaţionare și la următorul loc de muncă, explică psihologul Lucian Negoiţă.
Indiferent de situaţie, este bine de știut că lipsa de acţiune nu reprezintă o soluţie fiabilă pe termen lung. Trebuie să avem curajul de a privi adevărul în faţă și de a-l transmite ca atare, fără să rămânem captivi neputinţei sau temerilor de a căuta schimbările dorite, chiar dacă acestea vizează găsirea unui alt loc de muncă.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: șefi toxici