Traficul în București este „vis”. Cine locuiește în București și prin împrejurimi știe că o dimineață obișnuită din Micul Paris arată cam așa:

Asta când ești mocofan.
Când ești barosan o dimineață obișnuită din viața ta arată așa:

Azi dimineață, eu ca un mare mocofan ce sunt (sau mocofancă) mă îndreptam cu cei doi copii din dotare spre metrou ca să meargă la școală. Cu mașina.
Acum s-ar putea ca unii cârcotași să se întrebe de ce o mocofancă se îndreaptă cu mașina spre școală și nu pe jos sau cu mijloacele de transport în comun?
Răspunsul este foarte simplu: uneori mocofanii au vise de barosăneală și încearcă să se mute undeva pe la periferie în cartiere mai drăguțe și mai liniștite. Însă este evident că visează prea mult și prea cu ochii deschiși la o viață relativ buna pentru ei și pentru progeniturile lor.
Transportul în comun eficient – în speță metroul – din București și din zonele adiacente este un fel de glumă ce acoperă cam o pătrime din oraș, cea mai apropiată stație de metrou fiind la 6 km de zona în care locuiesc eu.
De ce se întâmplă asta? Pentru că din 1990 până acum cred că s-au dat în folosință vreo 3, max 4 stații noi însă orașul s-a extins încontinuu. Și încă un de ce s-au dat în folosință doar 3-4 stații de metrou? Pentru că barosanii au alte priorități pe agendă nu să construiască stații de metrou la mocofani.
Își mai amintesc de ei din 4 în 4 ani când sunt alegeri însă îi rezolvă repede cu un concert Guță în parc și râuri de mici și bere. Metroul e pentru ăia chiar foarte proști care încă mai lucrează, de cele mai multe ori prin mediul privat.
O a doua întrebare – de ce se duce o mocofancă ca mine la metrou cu cei doi kinderi din dotare? De ce nu se duce la școala de cartier unde ar putea ajunge pe jos ? Aici iar ne lovim de dorința înscrisă în ADN-ul mocofanilor de a-și depăși condiția umilă. Surprinzător singura scoală mai OK din București se află cam la 15-20 km de adresa mocofancei.
Anterior am mai încercat 2, la fel de praf. Într-una barosanii furau telefoanele copiilor mai mici și cred că vindeau și droguri pe la colțuri iar în alta făceau Tik-Tok-uri la oră și fumau prin toalete (asta în clasele primare/gimnaziale, n-am avut curiozitatea și masochismul sa ajung până la liceu să văd ce se întâmplă).
Sistemul de învățământ din România (și în special cel din București) cred ca ar necesita un întreg roman, poate o să mă apuc cândva să scriu și despre asta. Ca să rezum doar în 2 cuvinte: este praf. Și ca să adaug mai multe, după ce că este praf, se vând și prafuri acolo. De ce?
Pentru că suntem pe barosăneală și pentru că pe nimeni nu interesează ce se întâmplă cu tinerii noștri.
Bun, poate ar mai fi o întrebare: de ce o mocofancă ca mine a făcut 2 kinderi? Aici, recunosc, dacă știam în ce lume îi aduc poate mă gândeam de 2 ori înainte. Însă ăsta e un defect major al mocofanilor, când sunt tineri sunt întotdeauna idealiști. Iar când se trezesc din visare de cele mai multe ori e prea târziu.
Deci să revenim, azi de dimineață, eu mocofanca, mă trezesc ca în fiecare dimineață la ora 6 fix (că așa se scoală mocofanii zilnic) să duc kinderii la metrou ca de acolo să se ducă la școală. Și ce să vezi, ca în fiecare dimineață nimeresc într-o mare de mașini fix ca în prima imagine. Și surprinzător, stau și stau și stau până ce se face aproape 7:15.
Când de-odată apare salvatorul nostru, organul pus pe treabă, responsabil cu ordinea și disciplina, cerberul democrației românești care veghează la siguranța rutieră. Și ghici ce, rezolvă instant traficul din capitală, mă amendează pe mine și pe alți câțiva mocofani de lângă și suplimentar ne mai suspendă si permisele de conducere pentru 30 de zile.
Ca să vezi, prin minune, problemele din trafic sunt rezolvate, infractorii amendați, suspendați și sancționați în același timp.
Slava Poliția! Și mai ales agentul ăla care a plecat cu o borsetă plină de bani – ca probă, evident – în timp ce ancheta un accident rutier. Ba nu, ăla care era traficant de droguri. Nuu .. scuze cel care ataca minore la lift. Ptiu, nici eu nu mai știu cine…
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: Traficul în București


