Sunteți siguri că vreți să nu mai existe marea corupție?
Probabil că mulți nu știu că în vremea comunismului nu exista marea corupție. Și nu din cine știe ce virtuți, cum te-ai putea gândi prima dată, ci dintr-un motiv pe care nici nu-l pot bănui cei mai tineri, și probabil nici nu-l vor înțelege din prima, după ce vor citi: oricât de mulți bani ai fi avut, nu ai fi avut ce face cu ei! Da, sistemul era atât de bine conceput și reglat, încât te fereai singur ca de foc să ai mai mult decât decisese partidul că trebuie să ai.
Exista corupția măruntă și micile furturi erau generalizate, ca și acum.
Dar asta cu voia și cu controlul partidului. Era chiar un plan bine pus la punct de a elibera puțin presiunea socială, ca o supapă pe care o puteai deschide sau închide când și cât era nevoie. Micile furturi îi țineau pe oameni ocupați tot timpul, și chiar fericiți. Într-adevăr, ce bucurie putea să fie mai mare decât atunci decât să reușeai să aduci acasă de la fabrică două conserve și o rolă întreagă de salam, sau o pereche de bascheți pentru export, și vedeai bucuria nemărginită în okii copiilor?
Dar corupția mare, adică în rândurile comuniștilor cu statut, cei care decideau, nu ar fi avut nicio noimă. Atunci știai cu mare precizie ce primești când ajungi acolo sus: ce salariu, la ce hoteluri ale partidului vei sta, în ce magazine puteai intra, la ce vile să mergi în vacanță, în ce păduri vei merge la vânătoare, câți urși vei împușca, dacă te vei muta din prima în Primăverii sau mai întâi pe Aurel Vlaicu. Subînțeles că exact aceea, și nimic altceva în plus.
Apoi, era foarte probabil ca securitatea să afle intențiile tale chiar înainte de a face prima mișcare. Dar, înainte de toate, cine să-ți fi dat bani sau orice altceva, ca să ce?
Ca o întreprindere de stat să primească o lucrare în locul alteia? Sau să bagi un PUZ pe ordinea de zi ca să-și construiască un cetățean o vilă cu piscină? Bechtel, poate?
Dar să zicem că ai fi primit niște bani de la cineva, de undeva. Ce ai fi făcut cu ei? La CEC nu-i puteai pune, evident, fiindcă în ora următoare erau mașinile negre la poartă să te întrebe de unde-i ai. Să-i ții în pungi de plastic acasă, legate cu elastic și aranjate frumos în cutii de pantofi, sau îngropați în grădină, nici atât, fiindcă dacă ți-i găseau (și-i găseau!), era incomparabil mai rău decât la CEC.
Ce altceva: să pleci în vacanțe exotice cu ei?
Nu aveai pașaport… Să-ți cumperi ceva? O mașină? Nu aveai cum. Daciile erau repartizate și date, nu le cumpărai când voiai tu. O casă? Nu aveai cum să ai două case. Și, oricum, nu alta decât cea pe care ți-o dădea partidul când ajungeai în ierarhie. Atunci pe cazinouri, femei, cluburi? Nope! Femei existau, într-adevăr, dar cazinouri și cluburi nu. Și, oricum, în vremea aceea, când erai cât de cât sus, nu știai niciodată cu adevărat cu cine faci sex. Nici măcar cu propria nevastă. Câte trei televizoare color în fiecare cameră? Cu atât mai puțin, că erau la vedere și ar fi însemnat să nu mai primești pe nimeni în casă. Dar instalatorii tot veneau, așa că tot aia era. La ce bun să fi fost mare corupt atunci, așadar, ce să faci cu banii?
Mai vreți să nu existe mare corupție, așadar? Gândiți-vă bine…
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: marea corupție
