adplus-dvertising

Ultrașii de la meciul România – Kosovo nu sunt cetățeni care se exprimă civic, sunt doar o rețea de indivizi agresivi al căror singur motiv să se reunească este violența

Ultrașii de la meciul România – Kosovo nu sunt cetățeni care se exprimă civic, sunt doar o rețea de indivizi agresivi al căror singur motiv să se reunească este violența

Două lucruri se amestecă grav în povestea de pe Stadionul Național. Unul ține de ceea ce credem noi despre Serbia sau Kosovo. Iar acest aspect este complet irelevant. Că suntem favorabili unei poziții politice sau celeilalte, nu are nicio importanță.

Celălalt ține de felul în care înțelegem regulamentele care încadrează o manifestare sportivă. Putem admite fără mare dificultate că UEFA și FIFA sunt ipocrite, dar în fotbal (ca și în alte sporturi) sunt descurajate, chiar interzise, manifestările politice ale sportivilor sau suporterilor.

Poate să nu ne placă asta, dar sportul contemporan e construit în întregime pe ideea de spectacol, iar în numele acestei idei se caută să se elimine orice fel de ingerință politică sau tensiune care riscă să afecteze spectacolul și banii uriași pe care îi generează.

Organizarea Cupei Mondiale de fotbal în Qatar a fost un astfel de spectacol financiar care a ignorat cele mai elementare drepturi ale omului. Profitul obscen e ceea ce a transformat sportul în spectacol global.

Revenind la oile noastre: faptul că niște suporteri extremiști, recunoscuți pentru violențele lor verbale și fizice, crescuți pentru a deveni extremiști, se prevalează astăzi și sunt apărați în numele libertății de exprimare, este un lucru la fel de ipocrit.

Căci nu despre libertate de exprimare e vorba în violență, chiar dacă individul sau grupul violent se exprimă liber cu gura sau cu pumnul, ci este vorba tocmai de distrugerea posibilității pentru celălalt de a se exprima.

Așa cum spuneam, e absolut irelevant ce credem noi ca suporteri despre Serbia și Kosovo. Doar că simpatiile noastre specifice au afectat capacitatea de a judeca și i-au făcut pe unii să justifice golănia, violența și lipsa de respect prin recursul la libertatea de exprimare.
De multă vreme această banda de huligani trebuia destructurată și fiecare membru al ei trebuia monitorizat, așa cum se întâmplă în democrațiile avansate.

Nu sunt cetățeni care se exprimă civic, sunt doar o rețea de indivizi agresivi al căror singur motiv să se reunească este violența.

Tot în numele „libertății de exprimare” aceiași ultrași au provocat violentele de la 10 august 2018. Dar statul român e la fel de incapabil și, probabil, de complice și în acest caz.
Aduceți-i la putere pe acești golani și partidul care s-a născut din mijlocul lor și o să vedeți atunci libertate de exprimare.

Pentru a încheia: relația Serbia-Kosovo e discutată, negociată și decisă politic și geopolitic. Afișarea unor bannere politice (sau rasiste sau xenofobe) nu-i transformă pe golani în strategi geopolitici și nici în factori de decizie, ci transformă societatea într-o cloacă în care, așa cum vedem deja în România, toți par a se pricepe la toate și până la urmă iese un haos de nedescris, cu morți, accidente și explozii în jurul nostru.

Îți recomandăm:

Deutsche Welle: Schimburi de focuri și alarme aeriene s-au făcut auzite la limita administrativă dintre Serbia și Kosovo.

cuvinte cheie: România Kosovo

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Project-E și pe Google News

Ciprian Mihali
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali (n. 1967) predă din 1992 filosofia contemporană la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. După o teză de doctorat în cotutelă la Cluj și Strasbourg, susținută în 2000 și consacrată hermeneuticii cotidianului, şi-a orientat cercetările către filosofia vieții și studiul puterii, dar şi spre teoriile spațiului public și spațiului locuit, la confluența gândirii filosofice cu cea arhitecturală. Autor a șase volume individuale sau împreună cu arhitectul Augustin Ioan, a publicat zeci de articole și a tradus peste douăzeci de lucrări din filosofia francofonă a ultimului secol. De altfel, anii 2000 au fost prin excelență anii cooperării academice internaționale în spațiul generos al Francofoniei. Între 2012 şi 2016 a fost ambasador al României în Senegal şi în alte șapte state din Africa de Vest, pentru ca din 2016 până în 2020 să lucreze la Bruxelles ca director pentru Europa de Vest al Agenției universitare a Francofoniei. Din septembrie 2020, îmbogățit cu toate aceste experiențe ale lumilor astfel descoperite şi trăite, s-a întors la catedră, regăsind, într-o actualitate românească tumultuoasă, bucuria nesfârșită a gândirii critice şi a dialogului public, în compania studenților și a cărților de filosofie.

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Salvat!
Setări Cookie

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

  • cookielawinfo-checkbox-{nume-sectiune}
  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • wordpress_gdpr_allowed_services PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate