Ce stil de management are șefulețu’ vostru? Haideți să plecăm de la premisa că șefu’ nu este, și nu va fi niciodată, Dumnezeu sau orice altă divinitate sau creatură magică la care vă raportați, în care credeți (dacă o faceți) sau la care vă rugați!
Șefu’, sau managerul, supervizorul, team leaderul sau cum i se mai spune, este un om care ajunge în poziția respectivă, teoretic (accentuez teoretic!) pentru că are anumite competențe și abilități de management pe care trebuie să le manifeste și practic pentru a avea rezultate.
Una dintre cele mai importante competențe este de orientare către oameni, căci degeaba ești excepțional din punct de vedere tehnic (și marea greșeală pe care o facem este că punem oameni foarte buni tehnic în poziții de management), dacă uman nu știi să comunici, să gestionezi situații critice, conflicte, să abordezi subiecte sensibile, să dai și să primești feedback, să delegi, să susții, să încurajezi, să recunoști meritele și să le recompensezi, să promovezi etica și valorile companiei prin acțiuni și comportamente, să recunoști când greșești, să-ți cunoști vulnerabilitățile și să lucrezi la ele, să nu faci discriminări, să nu-ți abuzezi în niciun fel oamenii din echipă, și nu numai.
Da, vorbim de rezultate, profit, business. Nimeni nu contestă asta. A fi uman în context de business și a-ți ține oamenii aproape te duc mai rapid la rezultate decât instaurarea fricii, a neîncrederii, a micromanagementului pe principiul “Divide și conduce!”.
Zeci de studii validează empatia ca o componentă esențială în leadership. La fel, atestă faptul că vulnerabilitatea nu e dovadă de slăbiciune, ci de curaj și asumare.
Și totuși, încă mai întâlnim, și destul de des, abordarea din foto.
Întrebarea mea către toți oamenii de business din România, fie că sunt sau nu manageri, este următoarea: de câte dovezi, statistici, rapoarte, cifre, reclamații, procese mai aveți nevoie pentru a vă convinge că stilul de management dominant și abuziv nu (mai) funcționează și că este timpul să vă uitați cu realism și sinceritate către voi, în primul rând, pe urmă către cei din jur și pe urmă către fenomenele societății, unele dezastruoase și cu impact major, astfel încât să vă schimbați abordarea într-una sănătoasă și constructivă?
În mod evident nu veți schimba nimic dacă nu conștientizați beneficiile personale. Vă ajut eu: echilibru emoțional și mental, liniște, o înțelegere personală mult mai profundă și implicit relații mai bune cu cei din jur. Multiplicați această stare de câteva milioane de ori. Și imaginați-vă la ce fel de comunități și ce fel de societate ar fi cea în care am trăi! Atât de simplu.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: stil management
