Cum faci dacă ți se cere să-ți dai demisia?
Pentru că am primit prea multe mesaje de la oameni cărora li se cere să-și dea demisia, am decis să clarific puțin acest subiect.
Demisia abuzivă se referă la o situație în care angajatorul forțează un angajat să-și dea demisia în mod nejustificat sau prin aplicarea unor presiuni, amenințări sau tratament incorect. Acest tip de demisie este considerat abuziv, deoarece angajatul este pus într-o situație în care nu are altă opțiune decât să renunțe la locul de muncă.
Decizia de a demisiona reprezintă, conform Codului Muncii (Legea 53/2003 completată și adnotată), actul unilateral de voință prin care salariatul comunică în scris angajatorului încetarea contractului individual de muncă (CIM), după împlinirea unei perioade de preaviz precizată în contract. Decizia, așadar, îi aparține exclusiv salariatului și nu poate fi impusă de angajator. În cazul în care este necesară concedierea, din diverse motive pe care angajatorul trebuie să le documenteze, există mijloace legale în acest sens.
Concedierea pentru motive care nu țin de persoana angajatului (Art. 65 Codul Muncii) este un proces inițiat din inițiativa angajatorului, iar demisia (Art. 81 Codul Muncii) este din inițiativa angajatului și nu poate fi forțată de angajator.
Demisia nu se aprobă, nu are nevoie de nicio justificare, deși în mod ideal angajatorul poate susține un interviu de Exit pentru a identifica motivele plecării angajatului, se depune în scris, se ia la cunoștință de angajator, neputând fi refuzată de acesta, și-și produce efectele din momentul informării angajatorului. Angajatul are dreptul să renunțe la preaviz (Art. 81 alin. 8) dacă angajatorul nu-și îndeplinește obligațiile contractuale, respectiv nu-i plătește salariul la timp, lucru destul de des întâlnit în ultimul timp.
Codul muncii prevede că “salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil”.
Salariații care părăsesc compania prin demisie sau acordul părților (Art. 55 lit. b) nu beneficiază de ajutor de șomaj. Pentru a putea depune o cerere de indemnizație de șomaj la unitățile teritoriale ale ANOFM, cei interesați trebuie să fi fost concediați pe motive care nu țin de persoana lor.
Mulți angajatori forțează demisia sau acordul părților pentru a scăpa de o eventuală chemare în judecată pentru o concediere nelegală și, poate, de acordarea unor salarii compensatorii, deși foarte mulți angajați “nedoriți” pleacă cu acordul părților pus sub nas și cu niște salarii ca să nu facă valuri…
Mai mult, practica ne arată că printre documentele pe care le semnezi la angajare se poate strecura și așa-zisa “demisie în alb” (angajatorii pot cere angajaților să completeze o demisie în alb ca o măsură de protecție sau o formă de presiune, deoarece le-ar permite să completeze detaliile și să oficializeze demisia angajatului fără consimțământul sau cunoștința acestuia), deci mare atenție la ce documente semnezi, citește-le înainte pe toate, nu semna ca primarul!
De asemenea este mult mai simplu procesul de încetare a raporturilor de muncă în cazul demisiei sau acordului părților, mai ales că angajatorul poate renunța la preaviz, decât în cazul concedierii, unde trebuie să respecte perioada de preaviz, să plătească angajatul pe perioada preavizului, să acorde salarii compensatorii, sunt documente de întocmit, procesul trebuie argumentat, documentat, iar angajatul se poate adresa instanței pentru concediere nelegală.
Ce faci dacă angajatorul forțează demisia?
Nu o semnezi. Forțarea demisiei este un abuz și o încălcare a drepturilor angajatului și a libertăților individuale de alegere.
Este recomandat să păstrezi toate documentele și comunicările relevante referitoare la situația de demisie abuzivă, cum ar fi scrisorile de la angajator sau dovezi ale presiunilor exercitate asupra ta. Acestea pot fi utilizate ca probe în eventualitatea unui proces sau pentru a solicita sprijin din partea autorităților responsabile cu aplicarea legii muncii.
Trimiți o scrisoare de sesizare către ITM (Inspectoratul Teritorial de Muncă).
Consulți un avocat specializat în legislația muncii în eventualitatea că va fi nevoie să ajungi în instanță.
Dacă, totuși, ți-ai semnat, sub presiune, demisia, atunci poți sesiza instanța judecătorească, solicitând anularea demisiei, dacă aceasta a fost provocată de angajator. Atenție mare aici, pentru că un astfel de demers trebuie argumentat și documentat corespunzător, nefiind suficient să invoci forțarea demisiei de către angajator. Demisia se poate ataca în fața judecătorilor doar dacă se invocă existența unui viciu de consimțământ. “Având în vedere specificul raporturilor de muncă, cel mai adesea a fost invocată violența, sub forma constrângerii psihice, ca fiind determinantă pentru prezentarea demisiei de către angajat”, scriau avocații PeliFilip într-un material prezentat în urmă cu câțiva ani pe această temă. (sursa: Avocatnet.ro)
Nu în ultimul rând, nu tolera astfel de abuzuri, scrie și vorbește despre asta. Cu cât acceptăm să trecem prin astfel de situații și nu luăm nicio măsură, cu atât ele devin parte din normalitate, iar noi devenim părtași, ceea ce, în mod evident, nu ne onorează sub nicio formă.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: demisia
